Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
lipsă au ieşit la iveală firele textile de umplere (miezul textil). Fâşia de pergament roşu menită să unească părţile textile cu cele de piele, a devenit fragil şi s-a păstrat doar în fragmente. In porţiunile unde s-a pierdut, straturile tolbei s-au desprins între ele (foto 20). Datorită măsurii diferite de defonnare şi diferenţei tratamentelor de conservare, componentele textile şi cele de piele ale tolbei au trebuit desfăcute. Fâşia de pergament roşu fragilizat şi-a păstrat doar în puţine locuri funcţia originală de fixare a straturilor, astfel desprinderea sa a necesitat descoaserea doar a puţine fire originale (foto 21). Consolidarea textilei de bază s-a efectuat cu fire de bumbac pe o pânză de bumbac, precum şi fixarea capetelor libere ale firelor metalice. Completarea firelor metalice pierdute a fost necesară în primul rând din motive de statică. Altfel nu ar fi fost posibilă fixarea diferitelor straturi şi a fâşiei tivuitoare, datorită consistenţei slabe a firelor de bumbac ivite în locul pierderilor de fire metalice. Pe lângă fermitatea necesară, firele metalice completate asigură în continuare şi protecţia miezului textil. Completarea a fost realizată în tehnica originală, reconstituind formele originale prin coasere, dar în loc de fire metalice s-au folosit fire de bumbac vopsite (foto 22). In urma reasamblării părţilor textile şi de piele conservate separat, structura tolbei s-a întărit şi deasemenea şi aspectul estetic s-a îmbunătăţit (foto 23). Pe lângă metodele mai sus menţionate trebuie amintită o tehnică aplicată ca parte a conservării prin coasere, dar care nu se utilizează în sine, şi anume învelirea în creplin. Această învelire a ţesăturilor simple sau ornate este indicată din motive de structură. Mătasea subţire şi transparentă, dar rezistentă asigură protecţia dinspre faţă a textilelor deteriorate consolidate sau completate, prevenind astfel apariţia altor degradări ale suprafeţei. Un deazavantaj al acestei tehnici este aspectul voalat al textilei, contururile şi culorile piesei învelite se estompează. In cele ce urmează vom prezenta restaurarea prin această tehnică a unui portmoneu german din sec. al 18- lea22, din textilă nedecorată. Obiectul de artă în formă de scut din mătase verde, are la bază Gros de Tour, motivele sunt cu legătură de atlas. Motivele vegetale şi animaliere sunt broderii cu fire de argint şi argint aurit. Sub textila brodată se întinde o întăritură de hârtie lipită. Laturile portmoneului sunt din mătase roz cu textură decorativă, cu legătură de damasc. înainte de restaurare, faţa şi spatele obiectului erau în stare bună, însă firele broderiei s-au desprins în mai multe locuri. Mătasea subţire de pe laturi s-a rupt în mai multe locuri de-alungul îndoirilor, probabil în urma uzurii. Printr-o intervenţie anterioară de reparare şi consolidare, aceste rupturi au fost cusute de-a lungul îmbinărilor cu faţa şi spatele, prin cusături de cârpire efectuate cu aţă de mătase groasă (foto 24). Textilele brodate erau acide, probabil datorită cartoanelor acide lipite drept întăritură. Pentru a preveni alte 22 Portmoneul aparţine Muzeului de Arte Aplicate. Nr. de inventar: 10663. degradări provocate de aciditate, a fost necesară îndepărtarea adezivului de pe versoul mătăsii. în acest scop s-au îndepărtat cusăturile anterioare şi piesele separate s-au conservat separat. Descoaserea a uşurat consolidarea prin coasre a ţesăturii laterale rupte şi cu lipsuri (foto 25). După consolidarea textilelor brodate şi fixarea firelor desprinse, a fost necesară şi consolidarea damascului. Taftaua vopsită2’ aleasă ca material de susţinere pentru consolidare a îndeplinit în acelaş timp şi rolul completărilor în zonele cu lacune. Deşi legăturile acestei ţesături diferă de cele ale damascului, această textilă este mai solidă şi în textură se potriveşte armonios suprafeţelor de completat. Cele două textile au fost cusute între ele cu fire de mătase vopsite, prin cusături de însăilare şi de cuprindere. Degradările mecanice provocate de deschiderea şi închiderea portmoneului, probabil vor reapărea în aceleaşi zone. Pentru a preveni apariţia unor noi rupturi, s-a considerat necesară învelirea întregii suprafeţe a mătăsii. Stratul subţire de susţinere,”de suprastructură”, oferă protecţia necesară faţă de acţiunea factorilor mecanici. însăilarea celor trei straturi s-a realizat cu fire de mătase vopsite. După asamblarea pieselor componente ale portmoneului, stratul protector de creplin colorat de pe laturile acestuia, atenuează discrepanţele rezultate din diferenţele de textură a completărilor şi a celor originale, contribuind astfel la îmbunătăţirea aspectului estetic al obiectului (foto 26-27). Şi textilelor brodate li se poate aplica stratul proiectiv de creplin vopsit dacă starea acestora impune această metodă. în aceste cazuri este deosebit de importantă stabilirea culorii acestui strat în funcţie de modelele originale.24 Conservarea şi completarea ornamentelor din fire, nasturi,25 respectiv cea a diferitelor aplicaţii, coincide cu cele descrise mai sus. Concluzii Completarea textilelor deteriorate, cu lipsuri se stabileşte pe baza criteriilor estetice şi de rezistenţă. Analizele materialelor şi a tehnicii originale, efectuate înainte de restaurare contribuie la alegerea metodelor şi materialelor de conservare adecvate. La executare să evităm soluţiile prea bogate în detalii. Pentru un efect vizual mai armonios al formelor în spaţiu, să semnalăm masa acestora pe baza analogiilor corespunzătoare, iar la reconstituirea ornamentelor trebuie refăcute doar contururile. întrucât completarea se realizează în tehnica originală, trebuie să acordăm atenţie diferenţierii completărilor de original. 23 Mătase cu structră de pânză. 24 Pállné Gyulai 2008. 25 Sterbetz 1995. pp. 71-75. 175
