Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)

Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése

în cazul plaselor se poate întâmpla ca împungerea în nodurile tari şi strânse ale reţelei originale să se dovedească a fi aproape imposibilă, astfel în aceste cazuri completarea realizată se poate fixa de original prin încârligarea nodurilor (ca la croşetare) cu fire subţiri de mătase.12 13

în continuare vom prezenta restaurarea prin completare a unei piese decorate cu dantelă.

Năframa din pânză de in de culoare naturală, provenind din Ardeal, din secolul al 18-lea, este de formă pătrată. Motivele florale din mijlocul laturilor şi din colţuri sunt brodate cu fire de mătase albă şi fire metalice. Dantela cu ciocănele de in, înconjoară marginile într-o fâşie îngustă, iar la colţuri atârnă în formă ovală.11

înainte de restaurare, pânza de in era şifonată, ruptă, cu găuri, dar în acelaş timp rezistenţa sa mecanică era bună. Dantelele şifonate, rupte şi cu lipsuri s-au întins şi erau deformate (foto 7).

Uscarea pe formă de după curăţiri, a făcut posibilă stabilirea exactă a locului şi dimensiunilor pierderilor de material.

în urma consolidării prin coasere, pânza de in subţiată şi slăbită a fost dublată cu un creplin de culoare naturală. Alegerea acestui material de susţinere a fost motivată de faptul că aşezarea textilei fine slăbite pe acelaş tip de ţesătură ar fi îngroşat prea tare piesa. în urma coaserii pe creplin textila şi-a păstrat supleţea şi după conservare. Completarea năframei a fost realizată prin inserarea între original şi materialul de consolidare a unor bucăţi de in vopsit, de acelaş tip, structură şi grosime cu originalul, croite puţin mai mari decât lacunele. Ţesăturile au fost cusute între ele cu fire de mătase vopsite.

Rupturile dantelei au fost fixate prin coasere, încârligând capetele firelor (făcând un ochi în jurul acestora). Aţa de mătase aleasă pentru conservare, de culoare naturală, este aproape ’’invizibil” de subţire, dar în acelaş timp asigură rezistenţa necesară părţilor slăbite.

Lipsurile au fost completate în tehnica originală folosind aţă de in (foto 8-9).

Cu dantele asemănătoare este decorată şi acea cuvertură de masa Domnului din secolul al 17-lea, la care din cauza lipsurilor mari de dantelă nu a fost posibilă reconstituirea în tehnica originală, cu conservare prin coasere. Consolidarea pătratului de mătase şi a elementelor de dantelă a fost realizată în tehnica descrisă mai sus. Piesa originală a fost fixată pe creplinul de mătase de susţinere prin cusături cu fire de mătase vopsite.14

Pe lângă metodele de conservare descrise mai sus prin consolidare (fig. 5) şi ţesere (fig. 6), completarea lacunelor la covoarele înnodate, se poate realiza prin ţesere şi brodare cu aspectul nodurilor, respectiv cu ţesere şi înnodare.

Restaurarea covoarelor fragilizate, cu lacune mari constă de obicei din consolidarea cu un material de fond unicolor, cu eventuala semnalare a modelelor prin pete

12 Szabó 2008.

13 Năframa aparţine Muzeului de Arte Aplicate. Nr. de inventar: 90.127.1.

14 Pataki 1995.

de culoare sau prin conturarea formelor. La consolidare, textila de susţinere nu trebuie să fie neapărat identică cu textila originală, dar trebuie să armonizeze cu aceasta în aspect, să aibă suprafaţa netedă şi structura rezistentă. La coasere putem folosi fire identice cu firele de urzeală sau bătătură ale originalului, sau doar asemănătoare ca tip şi grosime, sau mai subţiri, dar rezistente.

în cazul covoarelor, la care nodurile s-au tocit, le putem completa şi prin întreţesere de fire, conform descrierilor de mai sus.

Pe lângă consolidarea prin ţesere, putem să marcăm şi contururile modelelor prin brodare (fig. 7). în cazul intervenţiilor diferite de tehnica originală, firele folosite pentru realizarea brodărilor semnalând nodurile tocite, trebuie să se potrivească (să fie identice sau asemănătoare) în tip, răsucire şi grosime cu originalul15

întreţeserea covoarelor mai puţin uzate cu doar puţine noduri lipsă, cauzează denivelări între textila de susţinere şi zonele originale. în aceste cazuri, pe lângă ţesere se poate aplica şi inserarea locală a nodurilor de completare (fig. 8). Nodurile de completare se realizează cu fire de acelaş tip sau asemănătoare cu originalul în grosime şi torsiune, eventual din fire mai subţiri.16

2. Completarea ornamentelor

Asemănător textilelor ţesute cu modele, şi materialele vopsite sau imprimate se completează prin consolidare.

2.1. Completarea textilelor vopsite

în cazul textilelor vopsite, consolidarea este urmată de completare doar în cazuri bine motivate. La pierderile mari completarea constă doar din semnalarea prin contururi a modelelor.

Vopselele folosite trebuie să fie identice sau asemănătoare cu cele identificate la piesa originală - în funcţie de rezultatele investigaţiilor.

Posibilitatea completării parţiale a textilelor vopsite o vom ilustra prin restaurarea unei steme funerare din secolul al 18-lea. 1717

Piesa constă dintr-o pictură în guache cu negru, gri şi roşu, pe un fundal din atlas de culoare naturală, în formă dreptunghiulară. în cele patru colţuri sunt reprezentate îngeri, în mijloc într-un chenar oval scris este pictată o stemă cu coroană.

înainte de restaurare, stema era întinsă pe un carton acid, păstrată sub sticlă. Textila era şifonată, ruptă şi cu pierderi de material. Ornamentul pictat era tocit pe alocuri, stratul pictural era pulverulent în unele locuri (foto 10).

Primul pas al conservării piesei a fost scoaterea din ramă şi s-a dovedit necesară şi demontarea de pe cartonul

15 Pállné Gyulai 2001.

16 Mátéfy 2002. pp. 115-119.

17 Stema aparţine Muzeului Naţional al Ungariei. Nr. de inventar: 1962.8330.

173