Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
textilei originale după tratament. Adezivii sintetici folosiţi la dublare nu se pot îndepărta după aplicare, de aceea această intervenţie trebuie să constituie ultima opţiune, când nu există altă metodă pentru salvarea artefactului slăbit.’ La alegerea textilei de consolidare nu în toate cazurile se urmăreşte completarea cu acelaş tip de textilă. Materialul auxiliar utilizat, pe lângă îndeplinirea funcţiei sale de susţinere, trebuie să corespundă şi din punct de vedere estetic, să armonizeze vizual cu obiectul completat. De exemplu în cazul unei ţesături slăbite de tip atlas, care şi-a pierdut luciul, este mai potrivită completarea cu o ţesătură de acelaş tip, dar pe bază de bumbac, deoarece aceasta dă un aspect mai unitar, decât o completare din atlas nou de mătase. Consolidarea se poate realiza dintr-un singur material dacă textila deteriorată este într-o culoare sau culoarea de fundal este dominantă faţă de model. Dacă piesa originală este decorată pe suprafeţe mari cu diferite culori şi lacunele se prezintă risipite pe suprafeţe de diferite culori, putem fixa local zonele slăbite pe bucăţi mici de textile. Completarea locală se realizează cu bucăţi de material care depăşesc puţin marginile lacunelor. Dacă se consideră necesar, după realizarea operaţiei descrise mai sus, se poate fixa întreaga piesă, prin coasere, pe o textilă de consolidare subţire, care se întinde sub întreaga suprafaţă a textilei originale. La ţesăturile decolorate în pete, este de preferat ca textila de susţinere să se vopsească într-o nuanţă intermediară, între cea mai închisă şi cea mai deschisă nuanţă a materialului original, deoarece ar fi greu de obţinut o suprafaţă la fel de neuniformă ca piesa originală. Dacă o piesă tridimensională, original într-o culoare s-a decolorat în nuanţe diferite, completarea se poate realiza şi prin îmbinarea mai multor bucăţi de textile de nuanţe diferite, cu condiţia ca îmbinarea acestora să urmeze liniile de croială originale. S-a optat pentru această tehnică de exemplu la restaurarea unei rochii de copil din India, din sec. al 19-lea3 4 *. Această îmbrăcăminte s-a realizat dintr-o mătase ţesută cu legătură de pânză cu modele din fire metalice de argint aurit. Modelul era compus dintr-o structură de linii înguste, care formau câmpuri pătrate cuprinzând modelele figurative. Bordura textilei reprezintă vrejuri şi flori colorate. Faţa şi spatele hainei sunt croite din acelaş material, decolteul şi mânecile sunt decorate cu volane. înainte de restaurare piesa era şifonată, în stare precară, dealungul umerilor şi pe linia sânilor se observau dungi verticale accentuate în urma împăturirilor. Volanele decorative s-au aplatizat, în unele locuri s-au turtit. Pe margini se păstrau urmele punctate regulat ale cusăturilor cu maşina de cusut, în care pe alocuri s-au păstrat şi fragmente de aţă. Suprafaţa textilei prezenta mai multe lacu-3 Timámé Balázsy 1991. pp. 79-112. 4 Rochia aparţine Muzeului de Artă Est-Asiatică ’’Hopp Ferenc”. Nr. de inventar:62105 ne de dimensiuni reduse. De-a lungul lacunelor atât firele de urzeală, cât şi cele de băteală, respectiv firele metalice erau desprinse. Mătasea s-a decolorat neuniform: mai accentuat pe faţa rochiei decât pe spatele acesteia. îmbrăcămintea a fost consolidată anterior prin coasere: s-a folosit o textilă mai puţin potrivită ca textură şi culoare cu cea originală, pe care originalul s-a fixat grosier dealungul lacunelor cu un fir mai gros şi unul mai subţire. Fragmentele lipsă ale tivuirilor volanelor au fost completate din materialul de susţinere. Căptuşirea volanelor nu s-a realizat, s-au completat doar lacunele cu bucăţi de material croite pe mărime. Volanele de la mâneci au fost fixate la locul lor printr-o cusătură de însăilare de-a lungul unuia din şirul dublu de împunsături. Căptuşeala - presupus - originală a rochiei de pânză de culoare naturală a fost îndepărtată, după cum ne indică un fragment păstrat sub volanul mânecii drepte (foto 1-2.). Noua restaurare a piesei a fost indicată de necesitatea îndepărtării intervenţiilor neprofesionale ale restaurării anterioare, respectiv prevenirea unor noi degradări. Materialul de susţinere decolorat, nepotrivit în culoare cu mătasea originală şi împunsăturile grosiere şi-au pierdut capacitatea de susţinere, de aceea a fost necesară îndepărtarea acestora. Cusăturile de asamblare originale au fost desfăcute anterior, astfel descoaserea diferitelor părţi necesară consolidării prin coasere în plan - de preferat - nu s-a lovit de probleme de etică. La volane a fost necesară descoaserea unei singure cusături originale (foto 3.). După efectuarea curăţirilor, sub textila originală s-a inserat o mătase ţesută cu legătură de pânză vopsită în două nuanţe (foto 4). Cele două straturi s-au fixat între ele de-a lungul lacunelor cu aţă de mătase vopsită în nuanţa potrivită, aplicând cusătură de cuprindere. La volanul decolteului ar fi deranjat ca aspect aplicarea unei completări îmbinate din două nuanţe pe linia umărului. De aceea s-a optat pentru realizarea întregii tivuiri a decolteului din nuanţa mai închisă, potrivită culorii spatelui. Fixarea la materialul de susţinere a fragmentului provenit din căptuşeala originală presupusă poate contribui la cercetările din viitor. Din aceleaşi considerente s-a decis şi pentru păstrarea fragmentelor de aţă de bumbac originale (?) Conservarea pieselor componente croite separat a fost urmată de asamblarea rochiei prin cusături de tipul celor de maşină, cu aţă de bumbac de culoare naturală. Mai multe cusături de pe rochie au rămas necompletate, pentru că în lipsa analogiilor nu s-a putut stabili unanim rolul acestora. De exemplu împunsăturile din jurul decolteului pot fi urmele unei cusături decorative dar pot semnala şi lipsa unor piese pierdute. De aceea în cursul restaurării s-au refăcut doar acele cusături care au avut rol funcţional (foto 5-6.). Dacă scopul consolidării textilei slăbite este doar redarea rezistenţei acesteia păstrând aspectul fragmentar, fără completarea lipsurilor, atunci fixarea se realizează cu o ţesătură într-o culoare, chiar dacă originalul are modele 171
