Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)

Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése

substanţa de tăbăcire nu a putut fi identificată nici cu ajutorul micro-testului de vanilină. In cursul analizelor nu s-a putut observa nici o modificare, în timp ce la probele de referinţă din piele nouă tăbăcită cu tannin de stejar (tip mixt), respectiv de scumpia(capabil de hidroliză) au prezentat foarte vizibil reacţiile tipice descrise mai sus.

Tăbăcirea cu alaun

în sec. al 18-lea pieile cu păr erau prelucrate prin tăbăcire cu alaun sau cu materii grase. La descrierea tăbăcirii pieilor cu păr şi a pieilor albe, Möller descrie ambele metode. Menţionează că „şi pieile de bovină se tăbăcesc cu alaun şi se prepară cu seu sau alte grăsimi...”* 56, respectiv că: „pielea de morsă şi a altor animale marine asemănătoare se prepară împreună cu părul: şi se foloseşte în special la învelirea lăzilor de voiaj germane sau şi mai ales franceze (Coffre).”57 58

Identificarea tipului de tăbăcire a probelor prelevate din pielea de pe latura frontală, capacul şi spatele lăzii de trăsură şi a lăzii de voiaj de la Sibiu s-a efectuat cu a.n. test de alizarină. Atât pielea de viţel cu păr, cât şi pielea de focă cu piele a prezentat reacţia de culoare roşie, deci s-au tăbăcit cu alaun (foto 30. a-b., 31. a-b.).

2.4.3. Decorarea pieilor de învelit

Laturile scurte ale corpului şi ale capacului, în mai multe cazuri dintre lăzile studiate, le-au ornat prin presare cu motive liniare. Motive vegetale s-au imprimat doar pe latura frontală a lăzii de la Gherla (foto 32.). Motivele se situează între cele două încuietoare. Poate fi vorba şi despre compoziţie intenţionată, dar mult mai probabil pare că aceste bucăţi decorate au fost resturi din piei de tapetat - care se bucurau de mare modă în Transilvania. Aplicarea tapetelor de piele pictate se poate întâlni şi pe lăzi din nordul Italiei.55

2.4.5. Structura şi ornamentarea fâşiilor de protecţie împotriva prafului

Aşa cum descrie Krünitz, pe laturile scurte ale capacului, în cazul fiecărei lăzi s-au creat nişte „urechi” de protecţie împotriva prafului prin lăsarea unei lungimi în plus a pielii de învelit. Pielea era fixată cu câţiva cm deasupra cantului capacului, asigurând mişcarea liberă acestor „urechi”. Fâşiile de protecţie fixate separate pe marginea lungă a capacului lipsesc la cele mai multe dintre lăzi, astfel încât doar fragmentele păstrate sub chingi sau sub benzile metalice ne indică prezenţa acestora. Pe baza liniei curbate a fâşiei de pe latura frontală păstrată la lăzile Bocsânczy, la lăzile de la Tăureni, Gherla, Sibiu şi Zagreb (tabelul 1. I, c, d, e, k.) şi la lăzile de voiaj austriece (foto 3., 5.) amintite, putem să tragem concluzia că aceste fâşii nu aveau doar rol de décor, ci şi rolul ascunderii încuietothe European Cultural Heritage Research Report No. 6. The Royal Danish Academy of Fine Arts, School of Conservation Kopenhagen, 1996

56 Möller op. cit. 398-399. pp.

57 Möller op. cit. p. 406

58 Gall, G: op. cit. imag. 218.

rilor. Acestea se ornau de obicei cu motive lineare presate, în afara acestui vultur bicefal, mai apar şi motive florale.

Atât în cazul celor frontale cât şi la cele de pe laturi s-a folosit căptuşeală dublă. Pe piele s-a aplicat o pânză crudă rară, peste care s-a lipit stratul de căptuşeală propriuzisă. Fragmentele de hârtie găsite la unele exemplare între cele două straturi de pânză, dovedesc că în unele cazuri între cele două straturi de pânză s-a intercalat şi un strat de hârtie. în cazul unora dintre exemple, fragmentele de hârtie marmorată descoprită pe „urechile” laterale, ne demonstrează că în unele cazuri s-a intercalat şi un strat de hârtie. Marginile protectoarelor s-au finisat prin coaserea unor benzi de piele cu două ace.

2.5. Materialele de bază şi ale învelişului elementelor aplicate din plăci metalice

Când descrie tehnica de confecţionare a lăzilor, Krünitz menţionează benzile metalice, respective ferecăturile aplicate şi despre tratamentele de supraftă ale acestora, „în general toate piesele se învelesc cu un strat negru de ulei de in astfel: suprafaţa este unsă cu uleiul de in şi se menţine deasupra cărbunelui încins până când uleiul se usucă. La comandă, lăcătuşii pot aplica un strat de cupru peste aceste benzi tăind plăcile de cupru pe forma celor de fier şi se fixează prin cuie. Lăcătuşii locali nu practică învelirea în cositor, această muncă le lasă pintenarilor.”5'*

Iar despre confecţionarea plăcilor de fier scrie următoarele: „Forjării prepară două tipuri principale de plăci de fier: cea neagră, care menţine culoarea naturală a fierului şi cea albă, care primeşte această culoare prin aplicarea unui strat de cositor. Aceste plăci albe sau negre se confecţionează în diferite grosimi şi cu diferite durităţi, conform cărora ele se împart pe trei categorii: cea mai groasă şi mai rezistentă (Kreuzblech), medie, care este puţin mai subţire şi puţin mai slabă (Foder sau Fuder), respective cea mai subţire şi cea mai fină (Senkler).”60

Despre tratarea cu staniu ale plăcilor, Möller scrie următoarele: „Tratarea cu cositor se efectuează astfel: plăcile se imersează mai întâi într-o baie de apă acră obţinută din zob de secară şi se freacă cu nisip, - după aceea se imersează în cositor amestecat cu seu şi în final se freacă cu zob.”61 Tratarea cu cositor se efectua în două etape: mai întâi imersarea în cositor fierbinte şi mai fluid, apoi în cositor fierbinte dar mai dens.

Lăzile transilvănene studiate se caracterizează prin structura casetată sormată din benzi metalice şi motivele florale tăiate din plăci metalice. încuietoarele, mânerele şi benzile de întărire de pe fundul lăzilor au fost identificate prin produşii de coroziune ca fiind din fier. în schimb pe suprafaţa aplicaţiilor metalice şi a benzilor de încadrare s-a putut observa un strat gri-negricios, pe lângă acestea la unele lăzi s-au arătat semne de coroziune tipice cuprului,

59 Krünitz op.cit. Reise=koffer

60 Krünitz op.cit. Blech, (Eisen=Blech), voi. 1775.

61 Möller op.cit.: 114-115. p Krünitz consideră că în locul baiţului scump de secră se folosea şi baiţul de cartofi. Unde se lucra cu cărbune de lemn şi se putea obţine uşor cărbunele, se folose şi baiţul din oţet de cărbune.

154