Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)

Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése

când firele metalice sunt puternic sau complet corodate, astfel încât orice informaţie privind tipul de fir utilizat se poate obţine doar prin analiza produşilor de coroziune.

Sârme şi benzi de aramă aurită, respectiv variantele acestora împletite în jurul unui miez textil

Sursele scrise pomenesc deseori arama aurită ca material de bază a firelor metalice, dar nu prea există date din analize care să dovedească aplicarea tehnicilor de confecţionare menţionate în sursele scrise. In cele ce urmează vom încerca reconstruirea unor tehnici pe baza unei descrieri din sec. al 16-lea şi mai multe din sec. al 19-lea.

Arama aurită cu foiţă de aur

Dintre sursele cunoscute de noi, contemporane tehnicii, opera citată a lui Biringuccio relatează pentru prima oară despre tehnica de confecţionare a sârmei de aramă aurită. 26 Conform acesteia, mai întâi trebuie turnat o prismă de aramă, care se rotunjeşte prin ciocănire, se şlefuieşte şi se lustruieşte .27 La bastonul obţinut astfel se fixează foiţă de aur subţiată prin ciocănire şi se încălzeşte într-o sobă mică la flacără de cărbune şi lemn de frasin până aproape de topire. în etapa următoare trebuie frecat cu o piatră (ex. hematită) sau cu o bucată de lemn, astfel încât aurul să adere uniform de aramă. Trebuie lăsat să se răcească, apoi iar se încălzeşte şi se ciocăne atât de subţire (la unul din capete) încât să se potrivească în gaura cea mai mare a trefilorului. Urmează trefilarea sârmei. Autorul nu menţionează că sârma s-ar folosi şi împletit în jurul unui miez textil sau ca bandă laminată. De altfel consideră confecţionarea firelor aurite sau argintite „înşelăciune supărătoare”.28

Principalele etape ale tehnicii de prelucrare sunt ilustrate în figurile 7. şi 2. Schema simplificată a procesului a fost elaborată pe baza descrierii citate a lui Biringuccio şi a desenului realizat de Barker.29 Figura 2. prezintă principalele unelte de trefilare desenate de Biringuccio10 (respectiv ilustraţiile explicative ale acestuia).

Biringuccio descrie aproape literal acelaşi procedeu ca şi o reţetă scrisă în limba greacă cu aproximativ 100 de ani mai veche referitoare la confecţionarea sârmei de argint aurit.31 Nu e exclus că deja pe vremea aceea erau încercări de a aurii cuprul cu aceeaşi tehnică.

26 Biringuccio (1540) 1925,449.

27 Textul în traducerea germană a lui O. Johannsen: „Für die Fabrikation dieses Drahtes giesst man sich einen Kupfer- oder Feinsilberzain, schmiedet ihn unter dem Hammer rund und feilt und glättet ihn.” Biringuccio (1540) 1925,449.

28 în traducerea germană a lui O. Johannsen: „Wenn aber einer einen noch ärgeren Betrug anstrebt, macht er die Seele nicht aus Feinsilber sondern aus Kupfer...”, Biringuccio (1540) 1925, 449.

29 Barker 1980, 6.

30 Biringuccio (1540) 1925,448.

31 Reţeta publicată de Berthelot in 1883 provine dintr-o lucraremedievalä în limba greacă despre meşteşugul aurar. Autorul este necunoscut. Manuscrisul datează - conform unei însemnări - din 1478, dar reţetele descriu practica unor perioade diferite, vezi Anon. (sec. 15?)

în mod interesant, sursele din secolele 17-18 studiate de noi nu pomenesc sârma de cupru aurit. Ba mai mult, Hübner accentuează în 1722 că dacă se doreşte aurirea cuprului, acesta trebuie mai întâi argintat.32 în schimb, la începutul secolului al 19-lea, Möller descrie o metodă asemănătoare celei amintite mai sus. Iată această reţetă, care a fost tradusă în limba maghiară de către Mokri Benjámin: „ şi anume când din argint se trefilează sârme groase...Acestea se acoperă cu foiţă de aur, şi se leagă strâns cu hârtie şi sfoară. împreună cu acestea se introduc în foc, după care se şlefuiesc pentru ca aurul să se unească bine cu argintul. După ce aurirea a fost efectuată, sârma se trece prin găurile tot mai mici ale fierului de trefilare, până când se obţine grosimea dorită. Chiar dacă aceste sârme se subţiază până la grosimea unui fir de păr, aurirea va fi uniformă pe ele, iar argintul nu transpare nicăieri...Notă. Sârmă de aur falsă sau neadevărată se face şi din sârmă de cupru aurit.”33 34 Autorul menţionează într/un alt capitol al cărţii sale că sârma „...se aplatizează cu un laminor şi se

« v

w ,,34

ţese in pasmant cu aţa sau matase.

Desenul ilustrând principiul confecţionării benzilor din sârmă35, respectiv o pereche de cilindrii, folosită şi în zilele noastre, sunt prezentate în figura 3. Stratul de aur se găseşte pe ambele feţe ale benzii „aplatizate”, fâşia de cupru este aurită pe ambele feţe. „Calitatea” sârmei depinde de numărul straturilor de foiţă de aur. Dacă stratul de aur este subţire (de câteva zecimi de micron), sârma sau banda are o nuanţă roşiatică deoarece baza de cupru transpare. în cazul auririi în strat gros, suprafaţa e asemănătoare aurului masiv.

Dicţionarul tehnic al lui Karmasch şi Heeren doar menţionează acest tip de sârmă, dar nu descrie tehnica de elaborare.36

La textilele din secolele 15-17 nu am reuşit încă identificarea sigură a sârmei de cupru aurit sau a benzii laminate din aceasta37 38 şi nici în literatura de specialitate nu am găsit rezultate despre asemenea analize. Darrah a identificat drept bandă de cupru aurit, respectiv drept varianta acesteia împletită în jurul unui miez de bumbac la dantela şi franjurile unei rochii engleze datate pe 1730 şi la probele prelevate din draperia unui teatru de marionete veneţian din 1734.38 Tehnica de confecţionare nu este relatată de către autorul englez, dar poate coincide cu metoda descrisă mai sus.

32 Hübner 1722, 1084-1085.

33 Möller 1818, 18.

34 Möller 1818, 148.

35 Barker 1980, 6

36 Karmasch, Heeren 1877, Band II., 651.

37 Pe o textilă brodată, din sec. 15, am găsit - pe lângă multe alte tipuri- un fir aparent din cupru, pe suprafaţa căruia s-a putut identifica o cantitate foarte mică de aur (cca 1%). Noi investigaţii pot adeveri sau dezminţi presupunerea, cum că la confecţionarea acestui fir s-ar fi folosit fâşie de cupru aurit. Fâşia a fost împletită de la dreapta la stânga, adică în Z, ân jurul unui miez de fire de mătase de un galben viu. Partea aceasta a broderiei pare a fi o intervenţie ulterioară.

38 Darrah 1989, 55-60.

128