Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
mobilierul a nu mai puţin de trei sute de gospodării. Cel care a continuat opera familiei Balázs a fost rotarul-tâmplar Felszegi András. Dar datorită faptului că a decedat relativ devreme, respectiv regresiunii modei mobilierului vopsit, valoarea operei sale nu se poate compara cu lucrările familiei Balázs.19 Următorul centru al decorării mobilierului a fost Lueta, unde s-a format un stil aparte la începutul secolului al 19-lea. Importanţa acesteia este dovedită şi de continuitatea ei timp de mai bine de un secol. Şi opera familiei Balázs şi-a lăsat amprenta asupra aşezării. Influenţa lor se poate măsura prin activitatea familiei Bencze, familie considerată aparţinând valului secund al acestui meşteşug la Lueta. în final putem vorbi şi de o a treia generaţie, reprezentat la începutul secolului al 20-lea prin tâmplarul proprietar de gater András András, cunoscut sub numele de Klára Bandi.20 Din moştenirea prezervată a satelor de pe valea Homoroadelor, pe de o parte, arhitectura populară locală este cea mai reprezentativă, pe de altă parte mobilierul vopsit, păstrat ocazional la familiile locale, dar mai ales la muzeele locale sau în colecţii private şi publice, este o amprentă fidelă a culturii materiale de odinioară al acestei regiuni. Cuvânt de încheiere O mare parte din imobilele satelor de pe valea Homorodului Mare şi a Homorodului Mic poate fi inclus pe drept în cadastrul patrimoniului construit. Chiar dacă nu mai putem vorbi de o imagine unitară a satului, străzi sau fragmente de străzi păstrează combinaţia dintre diversi-TITLURILE FOTOGRAFIILOR Foto 1. Fragment dintr-o uliţă tradiţională - Comăneşti (P- 9) Foto 2. Case ridicate prin combinarea pietrei şi a lemnului (grindei) - Lueta (p. 9) Foto 3. Casă cu pivniţă şi verandă - Ghepiş (Fotograf: Domokos Levente) (p. 10) Foto 4. Poartă secuiască din Mereşti, sculptată în anul 1832 - Muzeul Secuiesc din Miercurea Ciuc (p. 10) Foto 5. Poartă cu stâlpi de piatră, vopsită - Sânpaul (p. 11) Foto 6. Poartă monumentală din cărămidă, caracteristică văii Homoroadelor - Mărtiniş (Fotograf: Domokos Levente) (p. 11) Foto 7. Omamentică de mobilier vopsită, opera lui Balázs Pál, vârsnivâcul (proprietatea Muzeului Haáz Rezső) (p. 11) Foto 8. Camera de oaspeţi al muzeului local din Lueta. (p. 12) 19 Bencze Ilona (red.): Almási bútorfestők nyomában. Odorheiu Secuiesc, 2005. 20 Kardalus op. cit. pp. 72. taté şi mentalitate tradiţională, materializată într-un stil arhitectural popular. Aspiraţiile orientate spre prezervarea acestui patrimoniu pot fi calificate drept adevărate atreprize culturale. O asemenea aspiraţie ar fi susţinerea muzeului local din Lueta (foto 8), sau inaugurarea imobilului, cu un fruntar (probabil de amplasare secundară) din anul 1645, drept casă memorială în Mereşti. Sunt însă destule exemple contrare. Membrii conferinţei au avut ocazia de a vedea personal cum forja, declarată monument istoric, din aproprierea Vlăhiţei a ajuns astăzi doar o ruină. Toate elementele din fier au ajuns la locul de colectare de fier vechi, acoperişul s-a înnăbuşit, structura de susţinere din lemn s-a putrezit. Aceleaşi condiţii ne aşteaptă la Curia Pap din Sânpaul, şi lista poate fi continuată cu casele particulare care se află într-o condiţie critică. Suntem ferm convinşi că în timpul vizitei noastre în această regiune, nu numai bisericile declarate monumente istorice au asigurat o experienţă eminentă, ci şi modul de viaţă a comunităţilor locale, respectiv cultura lor materială a meritat atenţia vizitatorului. Zoltán Miklós Etnograf Muzeul Haáz Rezső 535600 Odorheiu Secuiesc, str. Kossuth nr. 29. Tel.:+40-266-218-375 E-mail:mikloszoli@yahoo.com Traducere: Sándor Ilyés 117
