Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 7. (Székelyudvarhely, 2008)
Herceg Zsuzsanna: Új anyagok, új eljárások a szilikátalapú műtárgyak restaurálásában
vor fi de calitate mai slabă şi mai greu de interpretat. Din materialul examinat în general se prepară o probă policristalină prin transformare într-o pulbere fină (foto 3.). Dacă este importantă păstrarea stării originale a obiectului investigat, măsurătoarea se poate realiza şi fără măcinarea probei. Rezultatele obţinute astfel vor purta mai puţine informaţii, dar şi aşa vor fi adecvate pentru luarea unor decizii. Evaluarea rezultatelor Partea cea mai critică a investigaţiilor este de obicei evaluarea rezultatelor. Componenţii cristalini din mostre se pot identifica prin compararea rezultatelor cu o bază de date de referinţă. Dacă vreun component nu figurează în baza de date, atunci investigaţii complementare pot ajuta în identificarea structurilor necunoscute. în privinţa materialelor tipice, frecvente în domeniului restaurării (ex. pigmenţi, obiecte de ceramică, etc) propriile înregistrări anterioare de referinţă pot fi de folos în interpretarea rezultatelor măsurătorilor. Cu excepţia situaţiilor triviale, colaborarea dintre persoana cunoscătoare a probei - arheolog, muzeograf, restaurator - şi specialistul în analize poate aduce cele mai bune rezultate. Investigaţii complementare Deşi difracţia de raze X este o metodă de investigare destul de generală a materialelor cristaline, există o serie de întrebări la care ea nu oferă răspuns. De multe ori este recomandată completarea ei cu investigaţii care aduc informaţii despre alte aspecte ale materialelor analizate. Pot fi de mare folos datele morfologice şi chimice (compoziţia chimică) obţinute prin investigaţii locale cu ajutorul microscopului electronic cu baleiaj combinat cu spectroscopia de raze X cu dispersie de energie (EDS +SEM). Spectroscopia Raman şi în infraroşu ajută la identificarea lianţilor şi a altor componenţi organici. Recent s-a răspândit analiza cu spectrografe portabile de fluorescenţă de raze X (XRF) care permit analiza nedistructivă (fără prelevare de probe) in situ a compoziţiei chimice a obiectelor de artă. în afară de aceste metode generale şi cu aplicare generală ne stau la dispoziţie numeroase alte metode de investigare care oferă răspuns la întrebările specifice legate de un obiect de artă. în alegerea acestora din nou îi revine un rol accentuat colaborării dintre restaurator şi specialistul în ştiinţa materialelor. Arhivare, publicare Ar fi de dorit ca munca de restaurare să se sprijine cât mai des pe analiza corespunzătoare a materialelor. Din păcate majoritatea rezultatelor analizelor efectuate nu este publicată într-o formă accesibilă comunităţii restauratorilor. Ar fi foarte importantă publicarea rezultatelor obţinute şi arhivarea lor, rezolvarea acestei probleme ar merita neapărat o atenţie sporită. Aplicaţii tipice Pentru a ilustra posibilităţile vom arăta prin exemple concrete la ce tipuri de întrebări poate da răspuns, şi astfel cum poate veni difracţia de raze X în ajutorul restauratorului, a cunoaşterii materialelor. Acestea nu epuizează toate posibilităţile ci doar oferă o îndrumare, încurajare. Picturi, fresce, obiecte pictate: pe lângă identificarea pigmenţilor ajută şi la cunoaşterea componenţilor de mortar sau grund. Cunoaşterea pigmenţilor este necesară la planificarea intervenţiilor de restaurare-conservare şi deseori poate juca un rol decisiv în datarea operelor de artă. Analiza segregaţiilor de sămri oferă cunoştinţe preţioase în vederea conservării frescelor.- Răspândirea în timp şi spaţiu a pigmenţilor este destul de bine cunoscută în general, astfel analiza pigmenţilor poate ajuta cu informaţii obiective datarea.- Grundul picturilor este tipic pentru pictor, respectiv pentru epocă, pigmentul alb din grand (cretă, barită, alb de plumb, alb de zinc, alb de titan, etc) este uşor de identificat, astfel poate completa folositor analiza pigmenţilor.- Analiza minereurilor adiacente din compoziţia lapis lazuli a fost folosită cu succes în determinarea locului de origine.- Privitor la înverzirea azuritului de pe fresce sunt vehiculate multe legende - pentru o mai bună înţelegere a fenomenului ar fi necesară analiza a cât mai multor cazuri.- în cazul straturilor de culoare pălite sau decolorate identificarea reziduurilor pigmenţilor ar fi de mare folos în reconstruirea coloritului original. Ex. auripigmentul galben (As2S3) datorită efectului luminii se transformă în oxid de arsen incolor (As203). Analiza mortarului poate şi ea oferi informaţii preţioase privitor atât la materialele şi tehnicile de preparare originale, cât şi la alegerea tehnicilor de conservare.- Structura cristalină a varului (calcit) din compoziţia mortarului îşi trădează originea, adică faptul că provine din var stins sau praf de calcar, respectiv praf de marmură.- Dacă varul (carbonat de calciu) este prezent în formă de aragonit şi nu în formă de calcit, înseamnă că a fost obţinut din scoici măcinate.- Prin arderea unui calcar cu conţinut mai ridicat de magneziu se obţine un var în compoziţia căruia, pe lângă carbonatul de calciu este prezent şi carbonatul de magneziu (magnezit). Acest lucra ajută pe de o parte la identificarea eventualelor mine de provenienţă, pe de altă parte atenţionează asupra sensibilităţii ridicate a mortarului la efectele dăunătoare ale umezelii acide bogate în sulfaţi.- Repartiţia conţinutului de gips şi structura cristalină ne indică dacă a fost introdus cu intenţie sau a apărat din var la efectul ploilor acide (sau al apei freatice). Varul stins adăugat intenţionat şi varul cristalizat la faţa locului se pot deosebi pe baza structurii lor cristaline. Ceramică: în cazul ceramicii, difracţia de raze X ajută la identificarea materialelor originale, la temperatura de 94
