Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 7. (Székelyudvarhely, 2008)
Herceg Zsuzsanna: Új anyagok, új eljárások a szilikátalapú műtárgyak restaurálásában
tru oale, aşa numite „pălării de mămăligă”, brâuri, genţi, sacoşe, păretare, mai târziu au fost realizate, într-o gamă variată, obiecte decorative. înainte de înfiinţarea CAP- urilor arta împletirii paiului a fost răspândită în mai multe aşezări din apropiere (Atid, Bezid, Rava), dar agricultura centralizată, iar mai târziu migraţia spre oraşe au desfiinţat activităţile meşteşugăreşti. Iniţiativa inovativă a familiei Sz. dovedeşte efectuarea cu succes a unui proiect de revitalizare autofinanţată. Meşteşugul tradiţional a fost adaptat în mod adecvat relaţiilor economice contemporane, au asigurat un spaţiu larg pentru cunoaşterea valorilor locale, astfel iniţiativa personală s-a concretizat în formă de păstrătoare a valorilor colectivităţii. împletirea de nuiele De pe teritoriul Ţinutului Secuiesc am mai putea menţiona îndeletniciri meşteşugăreşti, care au folosit ca materii prime resursele naturale din mediul înconjurător, în cazul împletirii de nuiele din satul Şimoneşti din valea Nicoului, practicat de aproape 60 de familii, nu poate fi vorba pur şi simplu despre exploatarea raţională a condiţiilor natural-geografice, ci putem vorbi despre o prelucrare a materiilor prime aduse de altundeva, o activitate însuşită în urma unui proces instructiv. Este încă vie în sat memoria învăţătorului Szász János, care de-a lungul celui de al doilea deceniu al secolului XX, în cadrul unor cursuri în şcoala elementară instruia tehnologia împletirii de nuiele. Cu un deceniu mai târziu deja au instruit învelirea ulcioarelor din sticlă, prin atragerea unor meşteri de la Deva.15 Nuielele, care se găsesc în hotarul satului au constituit materie primă adecvată doar pentru coşurile ţărăneşti, iar pentru coşuri de mână, sau alte obiecte de folosinţă s-au folosit ca materie primă nuiele cultivate de ocolul silvic. Meşteşugarii producători la început exclusiv de obiecte de uz comun în zilele noastre utilizează numeroase modele de ornament şi motive şi produc nenumărate obiecte decorative. Din nuielele mai groase sunt confecţionate bătătoare de praf, din cele de dimensiuni mijlocii sunt realizate mobilier de grădină şi coşurile, iar cele subţiri sunt potrivite confecţionării platourilor de fructe, obiectelor decorative,16 iar mai nou, jucăriilor pentru copii. Nici satul Şimoneşti nu a scăpat de procesul de expropriere a pământurilor, însă această practică a exercitat efect relativ mic asupra activităţilor de producţie a specialiştilor în împletirea de nuiele. Principala cauză a acestui fapt, este că familiile de etnie romă nu se ocupau niciodată de agrucultură, ele practicau activitatea de împletire chiar şi atunci, când consătenii lor lucrau pământul. Autorităţile centrale însă s-au străduit să reglementeze şi producţia 15 Boda Csilla: A kosárfonás története Siménfalván. In: Örökségünk 1/3. 2007. 8-9. 16 P. Buzogány Árpád: Siménfalvi kosárfonókról. In: „Kihúzza a tövést az ember kezéből. Riportok, interjúk népi mesterekről és mesterségekről.” Odorheiu Secuiesc, 2005. 77-85. meşteşugărească: pe parcursul anilor 1950 împletitorii de nuiele au fost grupaţi în întreprinderi de stat, apoi la sfârşitul anilor '60 în cooperativă meşteşugărească. Atmosfera economică nesigură după schimbare regimului a dus la falimentarea cooperativei, astfel împletitorii de nuiele au încercat să se afirme ca artizani sau ca întreprinzători. Societatea meşteşugărească de la Şimoneşti în zilele noastre este stratificată pe ierarhie profesională. Putem distinge specialiştii împletirii de nuiele, care în cunoştinţa unor tehnologii necesare pot elabora cele mai diverse obiecte, respectiv grupul auxiliarilor care alcătuiesc majoritatea acestei comunităţi, care decojesc, rindeluiesc nuiaua, eventual fac împletirile mai simple. Datorită îndemânării lor, unii meşteşugari pot s-ajungă la poziţie de prestigiu, recunoscută de întreaga comunitate sătească. Mulţumită competenţelor reale de maistru, R. J. (care a colaborat şi cu ocazia expoziţiei din muzeu) posedă titlul de maistru al artei populare (foto 7-9.). Şi în cazul lui putem vorbi de meşteşug moştenit din părinţi. Datorită practicii regulate şi iniţiativei inovative, dincolo de coşurile ţărăneşti şi panere este capabil de confecţionarea unei game largi de produse. Activitatea lui R.J. - contrar majorităţii meşteşugarilor - devine însemnată prin faptul că, exploatează posibilităţile oferite de materia primă, şi nu se străduieşte numai de confecţionarea formelor obişnuite. Pe lângă factorul calităţii, el primordial ţine cont de solicitările pieţei. Situaţia este asemănătoare şi în satul vecin, Rugăneşti în care se mai practică intensiv împletirea de nuiele, dar numai puţini meşteşugari şi-au putut perfecţiona tehnica. Cel mai des confecţionează coşuri de mână, suporturi suspendate pentru flori, coşuri pentru animale, coşuri pentru rufe, mobilier de grădină. R.J. oferă o gamă mai variată de obiecte, şi - între limitele marcate de materia primă - este capabil de a îndeplini toate pretenţiile clientului. Jucăriile din plastic pentru copii adeseori servesc drept modele pentru confecţionarea noilor produse, dar şi „fluturaşii”, sau alte tipărituri pot deveni surse de idei. Majoritatea meşteşugarilor din Şimoneşti valorifică produsele la preţul minim oferit de precupeţi, şi se bazează pe forţa de cumpărare a negustorilor din Corund. Pentru familiile de producători reprezintă o greutate faptul, că cererea de la sfârşitul lunilor de vară se epuizează, şi cu toate că în perioada considerată sezon turistic, se pot aştepta la comenzi permanente, în perioada de iarnă nu există nici o perspectivă de altă o sursă de venit. Societatea de meşteşugari, majoritar de etnie romă, s-a integrat suficient în comunitatea satului, şi acest lucru s-a produs prin negarea modului de viaţă pasiv, considerat stereotipie, precum prin activitatea meşteşugărească intensivă. Fiindcă acumularea de bunuri materiale nu face parte din strategia lor de viaţă, adică nu pot regmpa venitul provenit în urma muncii de sezon, şi nu pot distribui cu măsură pe anumitele perioade ale anului, iar în perioada de iarnă se vor confrunta cu probleme financiare în continuare. 91
