Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 7. (Székelyudvarhely, 2008)

Herceg Zsuzsanna: Új anyagok, új eljárások a szilikátalapú műtárgyak restaurálásában

renţei de umiditate relativă. Păstrarea corectă, îndelungată a steagului, este în poziţie orizontală, pe un suport solid, nicidecum înfăşurat pe hampă, cum se păstrează actualmente. In toate cazurile însă, se recomandă o husă textilă protectoare, confecţionată pe măsură.

4. Steag de pompier. Număr de inventar: B/XX/4

Descrierea obiectului'. Steag de formă dreptunghiulară având dimensiunile de 148 x 116 cm. Este confecţionat din mătase artificială roşie, de fabricaţie recentă, fiind compusă din două foi textile, având două feţe. Pe ambele feţe a fost montat câte un medalion brodat cu aţe de diferite culori, decupat de pe un steag vechi. Dimensiunea acestora este de 74x63 cm. Presupunem, că această combinaţie a fost realizată cândva în anii ’80, de către restauratorii unui muzeu din Bucureşti. Din păcate, nu dispunem de documentaţie de restaurare şi nici de alte date ce ar putea elucida această situaţie, decât cele relatate de angajaţii muzeului.

De pe steagul original au fost păstrate lezarda, confecţie industrială de culoare galbenă, 2,5 cm lată, precum şi franjurii, de 4 cm lungime, confecţionaţi mecanic din aţă galbenă, cu care au fost ornamentate marginile steagului.

Faţa „A”, medalionul, delimitat de lezardă, reprezintă insrtumentele cele mai reprezentative, folosite de către pompieri: coiful sau cască, cange, topor, ambele suprapuse, scară de pompieri, în poziţie orizontală centrală şi frânghia de siguranţă, desfăşurată pe scară. Obiectele au fost realizate prin tehnica broderiei cu acul, pe o mătase naturală albă, căptuşită. Culorile aţelor de brodat: argintiu, auriu, galben, negru, maro deschis, alb-murdar. Imaginea reprezentată pe medalion este monocromă, fiind înconjurată de inscripţia: „Önkéntes tűzoltó egylet”, proximal, în traducere: Formaţia voluntară de pompieri, respectiv „Sepsi Szent György”, distal, în traducere: Sfântu Gheorghe.

Faţa „B”, medalionul este policrom, viu colorat. Posibil, cu ocazia expunerilor această imagine „neconformă” a fost aşezată spre perete. Materialul medalionului este, deasemenea, mătase naturală, şi reprezintă, prin broderie cu aţă un portret efigie (probabil Ludovic al Il-lea"1). Imaginea este delimitată de o panglică, chenar circular, de culoare aurie, care conţine inscripţia în limba latină: „KRISTUS SPES MEA” (Hristos speranţa mea) precum şi cifra anului „1509”. Deasupra acestui chenar se află reprezentată coroana regală, cu ornamente de metal şi pietre preţioase, iar jur-împrejur, parcă ar fi acoperite de medalionul regelui, părţi ale instrumentelor de luptă, cum ar fi, pe partea stângă, capătul terminal al ţevii de tun, capătul ţevii de puşcă prevăzută cu baionetă, vârful unei săbii, pe partea dreaptă, tobă, trompetă şi steag tricolor de luptă, roşu-alb-verde. După urmele de cusătură, forma acestui steag era dreptunghiulară fiind puţin mai mare. în faza sa actuală, prin folosirea culorii albe a

10 1506.VII.1-1526.VIII.29; Regele Ungariei (1508.VI.4) şi Cehiei

(1509.V.11).

materialului suport, ea a fost reconstituită prin coaserea a două fâşii de stofe, una roşie, decolorată în violet, şi una verde. Medalionul este flancat de două forme ornamentale, de culoare maro, de care sunt ataşate câte două mănunchiuri de frunze verzi de stejar, delimitând totodată cifra anului.

Accesorii'. Panglica este din mătase naturală albă, are două braţe şi este inscripţionată. Dosul este mătase artificială de culoare roşie. Căptuşeala este din pânză de in, ţesută rar, de culoare alb-gri. Panglica este paspolată cu un şnur aurit. Capătele libere au fost prevăzute cu franjuri aurii, de 12,5 cm lungime, care s-au păstrat doar pe o parte. Funda este simplă având 60 cm lăţime. Inscripţia panglicii: „A S.Sz.Györgyi önkéntes tűzoltók. 1891.”, în traducere: Pompierii voluntari din Sfântu Gheorge. 1895, şi „Háry Gyuláné Kain Mária”, în traducere: Maria Kain, soţia lui Gyula Háry.

Hampa este confecţionată din lemn de brad, lungimea fiind de 275 cm, iar diametrul de 4 cm. Posibil să fi fost de culoare roşie, actualmente vopseaua oxidată este de culoare maron-roşietică. Hampa se compune din două părţi, ele fiind împreunate la nivelul unui glob ornamental strunjit. Partea superioară a hampei este prevăzută de 6 adâncituri longitudinale aurite, iar cea inferioară cu 6 adâncituri longitudinale, vopsite în maro. Hampa se termină într-un manşon de alamă, pe o porţiune de 7,5 cm.

Plăcuţele metalice ale hampei sunt aşezate în patru rânduri, 21+22+21 (o bucată lipseşte)+21.

Din lipsa actuală a vergelei, steagul a fost fixat de hampă prin folosirea unui şnur gros de culoare maro, care a fost trecut prin cele 7 inele metalice ale hampei.

Vârful hampei este o formă globulară care susţine o formă de vârf de lance, reliefată prin două linii mediane aşezate în formă de cruce. Este din alamă, fiind confecţionată prin cositorire şi are lungimea de 39 cm. Se pare că vârful propriuzis al acestei construcţii lipseşte.

Starea de conservare: Ne referim doar la părţile originale ale steagului, respectiv la medalioane, panglică şi hampă. Părţile textile sunt prăfuite, decolorate, cu câteva interferenţe a culorii roşii, posibil din vechiul suport textil. Se mai observă câteva pete de mucegai, numeroase rupturi fine, lipsă de material, datorită structurii învechite a materialului suport, deşirarea aţei de brodat, ş.a. Panglica este mototolită, prezintă şi rupturi fine, urmele intervenţiilor de reparaţii, de pe un braţ lipsesc franjurii. Vopseaua hampei prezintă uzură, vârful este cositorit grosolan, iar plăcuţele sunt foarte oxidate. Vergeaua lipseşte.

Propuneri de conservare'. Este necesară restaurarea părţilor originale şi este indicat, ca locul de păstrare să fie curăţt, desprăfuit, aerisit, dezinfectată şi, pe cât posibil, microclima potrivită permanentizată. Se recomandă ca depozitul fie amenajat la etaj şi nu la parter, datorită diferenţei de umiditate relativă. Păstrarea corectă, îndelungată a steagului este în poziţie orizontală, pe un suport solid, nicidecum înfăşurat pe hampă, cum se păstrează actualmente. în toate cazurile însă, se recomandă o husă textilă protectoare, de pH neutru, confecţionată pe măsură.

129