Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 7. (Székelyudvarhely, 2008)

Herceg Zsuzsanna: Új anyagok, új eljárások a szilikátalapú műtárgyak restaurálásában

spaţiu bine determinat este constituit din elemente plastice şi din siluete bine definite. De fapt, una din principalele sarcini care se cer rezolvate de către pictorii Renaşterii era realizarea unor picturi cu efecte spaţiale pe suprafeţe plane.

Expunerile foto cu raze inffaroşii nu evidenţiază pe toată suprafaţa compoziţiei un desen pregătitor, dar, pe mai multe porţiuni, pot fi descoperite elemente schiţate care reprezintă mai degrabă, semnalări, contururi ale unor pete cromatice, modificate de mai multe ori în cursul realizării picturii de către meşter.

Despre îndelungatul proces care a dus la desăvârşirea compoziţiei depun mărturii şi înregistrările röntgen, confirmându-le pe cele semnalate şi de imaginile în inffaroşu. Filmul röntgen ne prezintă cu claritate diferitele etape ale creaţiei. Distribuirea personajelor a rămas nemodificată, în schimb veşminele acestora au suportat numeroase transformări. în acest sens, o atenţie deosebită merită îmbrăcămintea Sf. Paul iniţial schiţate în alb de plumb într-un fel, apoi definitivate într-un mod cu totul diferit (foto 5.). Această informaţie este importantă deoarece, după cunoştinţele noastre, compoziţia de 110x95 cm a fost pictată de către Tiziano în mai multe variante, în perioade de timp diferite, iar tabloul din Budapesta este dintre toate, cea mai timpurie. Una din variante, ce are o provenienţă distinsă, se păstrează în Muzeul Ermitaj din St. Petersburg. Punerea în tablou a Madonei şi a Pmncului Isus, poziţia corpurilor acestora, este aproape identică cu pictura noastră, dar maniera picturală este mai matură, mai lejeră, datarea fiind fixată spre deceniul al şaptelea din sec. Al XVI-lea, deci este cu două decenii ulterioară lucrării din Budapesta. Acolo, în stânga Măriei poate fi văzută Magdalena, iar în tabloul nostru este reprezentat Sf. Paul (foto 6-7.) Cunoaştem de asemenea, o variantă a picturii din Ermitaj care se păstrează într-o colecţie particulară din New York, a cărei datare poate fi plasată între cele două tablouri menţionate. O copie din secolul al XVIII-lea a acesteia este păstrată la Muzeul de Bele Arte din Budapesta, datorită donaţiei lui Pyrker János László.

Dar să vedem despre ce ne informează înregistrările röntgen? Investigaţiile au fost realizate cu aparatură Irakis MXR-2M, pe peliculă Agfa Gevaert ORTHO CP-G Plus 30x40, cu valoarea de expunere 60 kV, 2 mA, 4 sec. Cele 12 imagini au fost analizate pe rând, apoi digitalizate, monitorizate pe calculator, astfel încât s-a bţinut o imagine unitară a întregului tablou2 (foto 8.).

Pe filmul röntgen analizat pe negatoscop se evidenţiază excelent contururile comişei clădirii şi a capului Sf. Paul marcate cu alb de plumb. Conform desenului pregătitor, corpul Pruncului iniţial era acoperit cu năframa Măriei dar, în final a fost pictat nud. Datorită reducerii dimensiunii iniţiale a cărţii din mâna Sf. Paul, maestrul a modificat şi contururile straielor în lac de garanţă ale Măriei. Decolteul de la gât a fost iniţial schiţat cu alb de plumb în unghi, ulterior fiind pictat în formă semicirculară, figura Măriei fiind nemodificată (foto 9-11.). Pe când silueta Pmncului şi

2 Radiogramele Röntgen au fost executate de autor.

faţa Măriei apare pe filmul röntgen sub forma unei umbre curate, corespunzătoare dozării corecte şi a grosimii stratului pigmentului de alb de plumb, veşmintele Sf. Paul apar înregistrate printr-o pensulaţie sinuoasă, cu tuşe suprapuse aflate în căutarea formei. Analiza imaginii denotă faptul că, prin intermediul radiografiei ni se oferă două versiuni ale aceleiaşi picturi. în prima variantă vedem un evanghelist având cămaşa albă cu mâneca suflecată, ţinând în mână o carte uriaşă în care scrie. în cea de a doua variantă, definitivată, Sf. Paul apare în vestimentaţie militară romană, cu armură din piele, purtând o manta de legionar de culoare roşu tiţian, cartea, redusă în dimensiune la jumătate, plutind imaterial. Sf. Paul a fost înzestrat cu atributul său iconografic creştin, fiindu-i plasată în mâna dreaptă o sabie.

Datorită trăsăturilor particulare pictate în manieră portretistică, nu avem nici o îndoială că sub chipul Sf. Paul îl putem recunoaşte pe însuşi donatorul tabloului (foto 12.) Straiele romane îl evocă pe acel Paul, aflat înainte de drumul Damascului, adică pe Saul, omul ce tânjeşte spre obţinerea mântuirii.

Deci, pe când în timpul creaţiei, artistul o pictează oarecum „a la prima” pe Maria şi Pmncul ei - dacă facem abstracţie de micile modificări - pentru reprezentarea Sf. Paul a apelat, în timp, la mai multe modalităţi de a picta, suprapuse în diverse straturi. Fără îndoială, artistul a fost mult preocupat de această temă, este foarte probabil că a dispus şi de un plan exact, mai mult, bănuim că a existat chiar şi un comanditar al tabloului. Modalitatea virtuoasă, focoasă de a picta, folosirea tonurilor profunde, multiplele modificări survenite în cursul creaţiei, au necesitat mai mult timp şi materiale decât în cazul folosirii unei tehnici tradiţionale sau de multiplicare (copiere). Această observaţie duce la concluzia că, în cazul tabloului în discuţie nu s-a pus problema costului sau a termenului de predare. A avut posibilitatea ca să întrerupă munca timp de săptămâni, poate luni, ca pe urmă să modifice radical compoziţia, conexiunile ei iconografice, armonia cromatică, toate acestea, eventual, la doleanţa comanditarului.

în continuare, dacă analizăm tabloul nostru cunoscând numeroasele studii fundamentale despre istoria picturii veneţiene din perioada Renaşterii, descoperim o relaţie foarte interesantă între desen, cromatică şi compoziţie: pe tabloul nostru nu apar contururi coerente, nici caroiaj şi nici o pictură pregătitoare monocromă, în schimb, putem descoperi contururi ce delimitează anumite forme sau pete cromatice în alb de plumb, desen ce revine permanent în timpul pictării sau haşururi schiţate cu cărbune.

în ceea ce priveşte cromatica, armonia culorilor, variaţia tonurilor de roşu aprins, coloritul viguros al trupurilor, (foto 13-20.) au fost determinate mai degrabă de calitatea excepţională şi nivelul înalt al ştiinţei picturale, decât de multitudinea pigmenţilor utilizaţi.3

3 Secţiunile şlefuie şi fotografiile microscopice au fost executate de Kornélia Forrai, restaurator de pictură (Universitatea Ungară de Arte Plastice, Institutul de Formare a Restauratorilor).

114