Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 7. (Székelyudvarhely, 2008)

Herceg Zsuzsanna: Új anyagok, új eljárások a szilikátalapú műtárgyak restaurálásában

AB57 4" Selecton B2, respectiv soluţii upouse de citmt acid de diamoniu şi citrat de triamoniu. Metoda aleasă a fost următoarea: mai întâi peretele a fost spălat abundent cu apă prin pulverizare. Aceasta dincolo de îndepărtarea prafului şi a depunerilor uşoare a saturat tencuiala cu umezeală. Pe suprafaţa încă umedă s-a aplicat următorul amestec: soluţia apoasă 6% de citrat de diamoniu hidrogenat, căreia i s-a mărit consistenţa prin adăugarea unei cantităţi reduse de CMC. Acest amestec s-a aplicat prin pensulare, iar după 15 minute s-a îndepărtat cu apă pulverizată pe suprafaţă. Apa abundentă a diluat gelul şi l-a spălat de pe suprafaţa peretelui. Odată cu amestecul s-au îndepărtat şi impurităţile. Astfel curăţirea s-a efectuat iară intervenţii mecanice, doar prin metode chimice şi sub efectul apei curgătoare, iară ca suprafaţa originală să fi suferit nici cea mai mică leziune. Rezultatul a fost perfect: impurităţile au fost îndepărtate în totalitate.

în schimb culoarea de bază s-a întunecat mult de la momentul creării sale. Deşi prin curăţire s-a ajuns la o nuanţă mai deschisă, aceasta nu asigura încă efectul estetic original. Cauza acestui fenomen este îmbătrânirea naturală a varului, care duce la întunecarea rapidă a culorilor. Am găsit un fragment cu coloritul original, care a fost acoperit prin sutura următoarei porţiuni tencuite în ziua următoare. Acest fragment de câţiva milimetri pătraţi păstrează coloritul original de „ culoarea osului” - un presupus amestec de var şi pigment umbra naturală. Desigur nici nu se putea pomenii redarea coloritului original astfel descoperit, am optat pentru conservarea stării îmbătrânite relevate prin curăţire.

Această decizie avea consecinţe asupra întregii faţade, deoarece ancadramentele şi ornamentele de pe colţuri erau aproape sigur în aceeaşi culoare cu placajul de piatră de la parter: imitaţiile de piatră de la etaj realizate din tencuială imitau piatra de la parter, fiind în continuarea acestora. Culoarea deschisă ale acestora nu se potrivea nicicum cu coloritul întunecat al scrafitto-ului. Asta însemna că efectul estetic original al faţadei se putea restaura doar prin repictarea integrală a suprafeţelor în scrafitto, soluţie respinsă încă de la începutul lucrărilor.

în zonele urmând a fi restaurate la faţa locului tencuiala desprinsă a fost fixată prin inj ectare cu tencuială inj ectabilă Lédán TBT36 (fig. 19.). Acest material prezintă proprietăţi destul de contradictorii. Este costisitor, în acelaş timp însă nu are unele proprietăţi dorite la un material injectabil. Utilizat în forma sa pură ca material cimentos este mult prea dur şi cu porozitatea mult prea redusă. Are coeficientul de flexibilitate înalt şi prezintă riscul eliberării de săruri dăufrescelor de pe tavanul Capelei Sixtine. Thom a demonstrat pericolele utilizării sale şi a propus evitarea acesteia. Thom: The Impact of Disodium EDTA on Stone. In: ICOM-CC 10th Triennal Meeting Washington, 1993. Preprints, pp. 357—363.

35 sarea disodică de EDTE

36 Am analizat şi materialul cu denumirea Ledan TB 1 şi am constatat că compoziţia acesteia diferă de cea indicată de producător, (investigaţii realizate de Kriston László) La aceleaşi concluzii au aujuns privitor la compoziţia Ledan TB 1: Hans Ettl şi Horst Schuch în 1992. (Putzsichemng mit Ledan TB 1, in. Putzsicherung, 1992. München, pp. 37-42.)

nătoare. în acelaş timp prezintă unele proprietăţi datorită cărora este uşor de folosit. în fisuri aproape „fuge” în sus, ceea ce este destul de neobişnuit la o tencuială. Experienţa noastră de scurtă durată a demonstrat că în urma injectărilor tencuiala slăbită s-a fixat bine.

La umplerea cavităţilor mari am încercat şi o reţetă germană, dar în lipsa materialelor de bază adecvate rezultatele nu au fost pe deplin liniştitoare.37 Drept e însă, că suprafeţele fixate cu acesta rezistă şi astăzi.

Până în anii 60 injectările se făceau cu diferite materiale pe bază de caseină şi ciment, iar după anii 80 acestea au fost preschimbate de dispersii de răşini acrilice, în Ungaria până în anii 90 aproape nimeni nu s-a îndoit de justificarea procedurii. Posibilitatea pe termen lung al efectului negativ al răşinilor sintetice s-a discutat şi mai demult, însă şi în alte ţări abia atunci s-a dezbătut mai serios această problemă, când noi am început restaurarea faţadei universităţii. De exemplu studiul lui Schostak şi al colegilor săi a apărut în revista Restauro abia cu un an înainte de această lucrare a noastră.38 39 Tencuielile injectabile cu praf de cărămidă pomenite de ei sunt tot mai populare în cercul restauratorilor, deoarece acestea sunt cele mai apropiate de materialele originale ale peretelui.313

în urma analizelor am descoperit urmele unor injectări anterioare. Acestea erau de fapt umflături umplute cu un amestec gipsos. Presupunem că este vorba de gips şi Plextol B 500, deoarece acesta îşi păstrează starea fluidă timp mai îndelungat, fiind astfel adecvat injectării. A fost interesant de remarcat cât de ineficientă era această metodă. Tencuiala originală de pe acest material de completare tare ca piatra s-a distrus, făcând imposibilă menţinerea părţii injectate. Iar însăşi gipsul nu adera la suprafaţa peretelui. Astfel practica ne-a dovedit că un material anorganic poros şi cu duritate scăzută ar fi fost intervenţia potrivită.

Friza lui Jan Kupeczky de sub ferestrele de la etajul întâi, este reconstrucţie, realizată probabil de către Dénes Jenő. în loc de var, stratul pictural superior s-a realizat cu un amestec de pigmenţi în Plextol B 500. Acesta prezintă formele de degradare caracteristice vopselelor sintetice: sub pelicula de culoare tencuiala începea a se dezagrega, o porţiune din portret prezenta umflături cu risc de des37 Ld. Schostak V. et all: Konservierungstechniken für die Wandmalerei in der Kirche in Eilsum. In: Restauro, 4/95. pp. 252-258. Reţeta lui Schostak: 60g pastă de var, 50g nisip fin de cuarţ, 19g praf de cărămidă, lg cărbune de lemn praf, diluat până la consistenţa necesară cu etanol şi apă distilată în proporţie 1:1. Amestecul preparat de autor: lkg nisip de cuarţ, 400g praf de cărămidă, 1,2 kg pastăr de var, 200ml alcool, 400ml apă, puţin praf de cărbune de lemn. Problema era că am avut la dispoziţie doar praf de cărămidă modernă, care nu este hidraulică. Probabil şi duritatea nisipului şi a prafului de cărămidă era mai mare de cea necesară. De multe ori amestecul nu adera, dar cu adăugarea de adeziv de faianţă Szileton B 10% funcţiona perfect. Adezivii Szileton se compun din faină de cuarţ, liant de silicat şi dispersie de praf. De atunci autorul a aflat alte reţete pe bază de var şi de atunci le-a utilizat mai degrabă pe acestea, eliminând de tot Ledan-ul.

38 Schostak idem pp. 252-258.

39 Pe baza comunicărilor orale ale colegilor de exemplu pe urma rapoartelor lui Jürgen Pursche şi Sophie Goldffiend. De regulă tencuiala era omogenizată cu ajutorul aparatelor de mare turaţie.

106