Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 6. (Székelyudvarhely, 2007)
Kiss Hédy: A Székely Nemzeti Múzeumban őrzött zászlók állapotfelmérése
Introducere şi Rezumat în cadrul celei de a şasea conferinţe cu caracter de perfecţionare profesională pentru resturatori - alături de specialişti din Ungaria şi Germania - am avut ocazia să auzim şi dările de seamă ale unor resturatori transilvăneni. în volumul nostru vom face publice în primul rând referatele acestora, deoarece încercăm să oferim o imagine cât de cât reală, privind starea colecţiilor de artă din Transilvania şi din Partium, respectiv privind strădaniile de protejare a acestora. O importanţă aparte are munca de salvare a colecţiilor de carte şi de documente, în primul rând a documentelor parohiilor depopulate, căci doar acestea din urmă, dacă nu sunt adunate şi conservate la timp, sunt sortite pieirii. Conservarea corespunzătoare, crearea condiţiilor de mediu propice - deci acele circumstanţe, care încetinesc în mod considerabil procesul de degradare - sunt elementele care îi preocupă pe specialiştii din lumea întreagă, pentru că astfel se poate preveni în mare măsură cursa contra timp, pe care resturatorii o dispută cu multitudinea de obiecte degradate în urma lipsei tratamentului adecvat şi a condiţiilor de păstrare precare. Crearea condiţiilor propice de expoziţie şi de depozit, cu toate strădaniile noastre, este încă ceva de domeniul viitorului, dar chiar după ce acestea se vor realiza, munca restauratorului nu va deveni de prisos. Cu atât mai îmbucurător este faptul că, după grupele de studiu de resturatori de pictură, din cadrul institutelor de specialitate de la Bucureşti şi Iaşi, a demarat pregătirea specialiştilor restauratori de obiecte şi la Sibiu, în cadrul Universităţii Lucian Blaga. Volumul nostru cuprinde lucrările de diplomă a doi absolvenţi ai primei serii de restauratori, din această din urmă instituţie. Datorită legăturilor profesionale, stabilite cu ocazia unor conferinţe internaţionale, precum şi în cadrul cursurilor de perfecţionare de la Odorheiu Secuiesc, unul dintre aceşti absolvenţi şi-a putut desfăşura o parte din activitate în cadrul Muzeului Naţional al Ungariei (MNU), la Secţia de Pregătire Metodică a Specialiştilor în Protecţia Obiectelor de Artă, iar îndrumarea sa profesională - pe lângă specialiştii de la Muzeul Astra - a fost asigurată şi de cei din cadrul Universităţii Ungare de Arte Plastice (UUAP). în timpul cursului nostru de perfecţionare din 2005 am prezentat, în clădirea Liceului de Artă Palló Imre din Odorheiu Secuiesc, un material expoziţional din lucrările studenţilor restauratori, absolvenţi ai UUAP, de la specialităţile pictură-, sculptură-, lemn şi mobilă-, metale şi orfevrărie-, hîrtie-piele şi textile-piele-, şi în fine la specialitatea de restaurare a sticlei; material care - bineînţeles actualizat de fiecare dată - este expus an de an în cadrul MNU, sub titlul „Comori de artă salvate”. Un aspect important al activităţii noastre de perfecţionare a constituit şi excursia cu caracter de studiu, efectuată în părţile Sălajului, pentru cunoaşterea patrimoniului arhitectural din zonă. în sfârşit trebuie să ne achităm şi de o obligaţie cât se poate de tristă, luându-ne rămas bun pentru totdeauna de la unul dintre participanţii activi ai conferinţei noastre, de la colegul nostru specialist în resturarea sculpturilor de lemn Nemes Kovács Ernő (Şimleul Silvaniei, 1973 - Malta, 2007), plecat de timpuriu dintre noi. Miklós SZENTKIRÁLYI Restaurarea tabloului macrodimensional „Hristos în faţa lui Pilat” de Mihály Munkácsy Prima piesă a „trilogiei” dedicate lui Isus a fost prezentată publicului parizian în 1881. După mai bine de o sută de ani, în 1995 această pictură a fost ultima piesă a trilogiei care a ajuns la Muzeul Déri din Debreţin. Proprietarul tabloului, cetăţean canadian, a împrumutat pictura cu condiţia restaurării acesteia. în cadrul pregătirilor de rigoare, am efectuat investigaţii pentru depistarea intervenţiilor, a straturilor de vopsea şi de lac ulterioare. Am considerat la fel de necesară şi studierea documentelor de epocă aferente. Adolf Braun a efectuat, în 1881, fotografii în atelieml lui Munkácsy din Paris, prin care a documentat şi cele mai mici detalii. Aceste fotografii, donate Muzeului Munkácsy din Békéscsaba de către sora pictorului în 1928, au constituit principalele surse de documentare în munca noastră de separare a straturilor picturale originale de intervenţiile ulterioare. Cele două metode de cercetare s-au completat reciproc într-un mod foarte fericit, oferindu-ne explicaţii privind unele probleme de tehnică picturală. în urma investigaţiilor am ajuns la concluzia că trebuie să îndepărtăm straturile de impurităţi, precum şi urmările intervenţiilor ulterioare (straturi de vopsea, de lacuri), după care urmează restaurarea suprafeţei pictate originale şi fixarea acesteia cu lac, în sfârşit restaurarea estetică. La picturile sale Munkácsy a folosit adesea bitumen. Acest fapt a generat multe controverse, mulţi cercetători au încercat să desluşească secretul straturilor de „asfalt” de pe picturile sale. Drept care ne-am străduit şi noi să identificăm şi să supunem unui studiu stratigrafie amănunţit fragmentele 72
