Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 4. (Székelyudvarhely, 2004)
Mester Éva: A Kárpát-medence üvegfesztészete. II. Az üvegfestmények és díszműüvegezések jellemző károsodásai
Éva MESTER Deteriorările specifice suferite de picturile pe sticlă şi de obiectele decorative din sticlă In mileniul parcurs de omenire de la confecţionarea primelor geamuri de sticlă plată incoloră şi până în zilele noastre, sticlăria construcţiilor a trecut printr-o evoluţie substanţială. Vitraliile, ca părţi integrante ale diferitelor construcţii, au apărut ca nişte reacţii la pretenţiile venite din partea societăţii, la posibilităţile economice ale unor comunităţi, precum şi la condiţiile de mediu fizico-geografic. Goticul, epoca de glorie a vitraliilor, apare ca un stil de referinţă în alegerea materialelor şi a procedeelor tehnice, în perioada istorismului, curent artistic caracterizat de nostalgia puternică a trecutului. Numeroasele războaie, ce au pustiit Bazinul Carpatic, au distrus nu numai bisericile, palatele romanice, gotice şi renascentiste - remarcabile şi la o scară valorică europeană - din acest spaţiu, dar au dispărut şi acele picturi pe sticlă, respectiv acele vitralii, despre existenţa cărora ne vorbesc doar însemnările literare ale vremii, ori descoperirile arheologice fragmentare. Perioada dintre 1850 şi 1930 este epoca reînvierii artei picturii pe sticlă în Bazinul Carpatic. Bogatul material păstrat este rod al activităţii mai multor ateliere importante. Pe lângă trăsăturile lor specifice, obiectele de artă păstrate ne edifică asupra legăturilor dintre aceste ateliere, precum şi a influenţelor externe. Caracterul şi măsura deteriorărilor suferite de aceste picturi depinde de materiile de bază folosite (sticlă plată, vopsea, şine de plumb) şi de tehnologiile aplicate. Schimbările drastice ale condiţiilor de mediu, poluarea atmosferică, mutaţiile climatice, distrugerile intenţionate şi vânătorii de comori, conservarea amânată şi reamânată, intervenţiile neavizate, funcţiile modificate ale clădirilor-gazdă, etc., au cauzat laolaltă deteriorări ireversibile. Vitraliile confecţionate în ultimii 150 de ani îi aşează pe restauratori în faţa unor sarcini noi. Conservarea, restaurarea, reconstrucţia acestora necesită aplicarea unor noi metode, experimentarea unor materiale noi, o colaborare internaţională rodnică. Datorită noilor materiale, a tehnicilor schimbate şi din alte cauze, restaurarea acestor geamuri pictate diferă din punct de vedere metodic de cea a vitraliilor medievale. Activitatea de protecţie a geamurilor de sticlă pictată de la turnmura secolelor XIX-XX nu este mai veche - nici în context internaţional - de 15 ani. Există însă o tendinţă profesională nouă, care consideră protecţia picturilor pe sticlă din perioada menţionată la fel de necesară şi de importantă, ca şi păstrarea intactă a vitraliilor catedralelor medievale. Éva Mester Artist sticlar Specialist în protecţia monumentelor 89
