Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 4. (Székelyudvarhely, 2004)

Mester Éva: A Kárpát-medence üvegfesztészete. II. Az üvegfestmények és díszműüvegezések jellemző károsodásai

Autoarea face referire si la diferenţele conceptuale dintre categoria retuşului şi a reconstrucţiei, care în principiu sunt metode bine diferenţiate, dar în practică se întrerpătrund.

Metoda complectării şi-a creat în timp feluritele procedee practice (integrant, diferenţial, neutralizant), autoarea încercă să ne îndrume cu ajutorul ilustraţiilor în cunoaşterea corectă a acestora.

în încheiere, ca o ilustrare sintetică a celor expuse, autoarea ne introduce în dilemele căutărilor şi a soluţiilor alese în cazul unei execuţii proprii, anume complectarea tabloului „Adorarea magilor”, de pe altarul principal al bisericii de la Liptószentmárton.

în consecinţă se poate afirma: în procesul de restaurare al picturilor investigaţia istorică nu poate suplini pierderea calităţilor artistice.

Modalităţile şi măsura operaţiunii de complectare se stabilesc în funcţie de specificul obiectului, dar opera trebuie examinată şi tratată în întreaga ei complexitate.

Katalin Görbe

Conferenţiar

Universitatea Ungară de Arte Plastice

Judit B. PERJÉS - Petronella KOVÁCS Restaurarea lăzilor transilvănene ornate din lemn cu înveliş de piele

în cursul anilor trecuţi autorii au restaurat două lăzi de lemn, ambele cu înveliş de piele şi cu aplicaţii de aramă, respectiv de fier. Pe lângă sarcinile legate direct de procesul de restaurrare, autorii au investigat şi tehnicile de confecţionare, locul de provenienţă, date privind foştii proprietari ai lăzilor în cauză. Au colecţionat şi ordonat datele referitoare la lăzile similare aflate în muzeele din Ungaria, respectiv au publicat descrierea altor două lăzi transilvănene, aflate în proprietate privată, respectiv ecleziastică. Lăzile examinate provin toate din Transilvania, majoritatea lor de pe teritorii unde populaţia armeană s-a stabilit în număr mare în secolele XVII-XVIII. Este o întrebare încă deschisă, dacă proprietarii acestor lăzi au fost oameni ce au călătorit mult, eventual negustori armeni, care le-au folosit ca obiecte indispensabile carelor de călătorie, mai apoi a diligentelor. Ori iniţial au fost lăzi de zestre, sau au fost confecţoionate din capul locului pentru ambele întrebuinţări.

Studiul ne introduce - pe baza operei lui J. G. Krönitz („Oeconomisch-technologischen Encyclopadie”), apărută în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea - în modul de confecţionare al aşa ziselor „coffere” (răspândite în mediu german probabil pe baza unor modele olandeze) cu înveliş de piele, probabi create prin colaborarea mai multor meseriaşi. Anumite izvoare literare ne semnalează faptul că tăbăcarii şi lăcătuşii din Gheorgheni cunoşteau şi practicau mai multe meserii. Drept care autorii nu exclud posibilitatea faptului ca lăzile examinate în prezentul studiu să fie - fiecare în parte - roade ale muncii unui singur meseriaş. Fierarul ori lăcătuşul putea procura pielea tăbăcită de la tăbăcar, iar munca de tâmplărie, fierăria o efectua singur.

în cursul restaurării lăzilor de la Gheorgheni autorii au procedat la o curăţire manuală a aplicaţiilor metalice, iar fierăria mult corodată a fost tratată cu o soluţie anti-rugină cu conţinut de acid fosforic şi agent pasivizant. Complectările metalice s-au executat din plăci de aramă şi tablă zincată. Curăţirea uscată a pielii s-a făcut cu ştergător de vinii şi cu aspirator, iar spălarea cu diferite emulsii pentru curăţat. în cazul lăzii cu elemente decorative de fier, datorită corodării puternice a părţilor feroase, a devenit necesară şi înmuierea învelişului de piele rigidizat şi crăpat. „Urechile” de piele anti-praf, rupte şi păstrate fragmentar, au fost complectate - în vederea evitării noilor leziuni - cu piele de capră, mai puţin „urechea” din faţă a părţii superioare a lăzii ornate cu elemente de fier. învelişul de piele s-a tratat cu Maroquin (vazelină minerală neacidă, incoloră, rezistentă şi protectoare faţă de efectele de mediu), ca strat protector pentru părţile metalice s-a folosit Paraloid B72, dizolvat în amestec de 1:1 aceton şi toluol. Crăpăturile minore ale părţilor lemnoase au fost lipite cu dispersie apoasă de poli(vinil-acetat). Căptuşelile textile interioare, după o aspirare atentă, au fost curăţite cu o emulsie cu conţinut de apă şi solvenţi organici, iar complectările s-au decupat din pânză obişnuită, cu un colorit apropiat de cel al părţii originale, în aşa fel încât bucăţile de pânză noi să fie mai mari decât găurile, pentru a susţine şi a întări pe dinăuntru textura slăbită a căptuşelii. Căptuşeala desprinsă a fost fixată de partea lemnoasă cu amidon.

Judit B. Perjés

Restaurator de obiecte şi metale Muzeul de Istorie al Budapestei

Petronella Kovács Restaurator de lemn şi mobilă Conducător al secţiei de restaurare obiecte Universitatea Ungară de Arte Plastice Şef al secţiei de formare a restauratorilor Muzeul Naţional al Ungariei

Ágnes SZENDRŐDI-GOMBÁS Procedee practice şl tehnici preventive de conservare aplicate în cadrul Muzeului Etnografic în Aer Liber de la Szentendre

în partea introductivă a studiului autoarea prezintă circumstanţele înfiinţării secţiilor muzeale în aer liber din Ungaria şi obiectivele Muzeului Etnografic în Aer Liber de la Szentendre.

86