Enyedi, Ştefan: Orgile istorice din judeţul Satu Mare (Satu Mare, 2004)
Orga in ţinutul Sătmarului
funcţionare. Burduful (tipul, locul, starea): ladă, în soclul bufetului, bună. în trecut se antrena cu mâna. Motor: are electroventilator foarte silenţios. Aranjarea rândurilor de tuburi, materiale, forma, starea lor: cromatic, are un rând din metal şi două din lemn, bună. Frecvenţa utilizării: ar trebui săptămânal, dar nu funcţionează de câteva decenii. Bibliografie: „Schem.Sath.“— 1904. kromatikusán, egy sor fém és két sor fa, jó állapotban. Használat gyakorisága: Hetente kellene, de nem szól évtizedek óta. Irodalom: „Schem.Sath.“, 1904. 79. SATU MARE/ SZATMÁRNÉMETI/SATHMAR Biserica romano-catolicá/Római katolikus Egyház Localitatea (prima atestare): SATU MARE (1213: castrum Zathmar, archidiaconus de Zothmar, 1230: theotonici de Zathmar-Nemethi). Biserica (hramul): Eclezia romano-catolică „Sala Sfânta Cecilia“. Observaţii/propuneri: în sala Cecilia a mai existat o orgă din oraşul Satu Mare. Despre această sală s-a scris, la începutul secolului XX, în Istoria Oraşului Regal Über Satu Mare, autor Dr. Borovszky, p. 54: „O sală imensă, dotată cu orgă şi pian, o sală de concerte în care deseori se ţineau serate muzicale şi literare“; p. 121: „locul de casă s-a cumpărat cu 38000 coroane, iar orga cu 5000 coroane“. Din nefericire, odată cu naţionalizarea, în 1949, s-a distrus şi acest instrument. Bibliografie: Borovszky ş.a. Helység (első írásos emlék): SZATMÁRNÉMETI (1213, castrum Zathmar, archidiaconus de Zothmar, 1230, theotonici de Zathmar) Templom (titulus): Római Katolikus Egyház, Szent Cecília terem“ Megjegyzések/javaslatok: Szatmárnémetinek még volt egy orgonája a katolikus egylet Szent Cecília termében. Dr. Borovszky Samu, Szatmárnémeti szabad királyi város történetében, az 54-ik oldalon ezt írja: „Egy hatalmas hangversenyterem orgonával és zongorával, ahol gyakran tartanak zenedélutánokat és felolvasó esteket“, a 121-ik oldalon: „a házhelyet 38000 koronáért vásárolták, az orgona 5000 koronába került“. Sajnos az 1949-es államosítás ennek is véget vetett. Irodalom: Borovszky. 162
