Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)

Capitolul I

evreu Mojzes József reclamă în ce fel breasla locală doreşte să-l supună unei examinări, de altfel el oferind o jumătate din taxa de încorporare “ - la care consiliul, care acum rezolvă problemele evreilor în spirit liberal şi just, dojeneşte breasla croitorilor şi prin următoarea hotărâre găseşte calea de mijloc:

„După dovezile prezentate de meşter, reclamantul fiind maistru în croitorie, ordinele oficialilor interzic constrângerile lui la alte examene. De aceea, găsind incorectă în cauză dorinţa breslei, prin prezenta, îndrumă reclamantul să depună la domnul Mâlik Antal, reprezentantul breslei, taxa de asociere obişnuită, de 12 fr. 30, care să-i înscrie numele între al celorlalţi maiştri ai breslei, cerând înştiinţare pentru consecinţe.“

Sub numărul de înregistrare 1962, faţă de cererea de permisiune de stabilire a fabricantului de pipe Oesterreicher Kain Léb din Cărei, consiliul hotărăşte ca solicitantul să-şi prezinte certificatele.

La fel i se dă permisiunea şi lui Izsák Mózes, „evreu din Vâr“, pentru stabilire şi continuarea practicării meseriei. Asemănător se întâmplă şi cu „şakterur Trébics Aron, pe care consiliul îl primeşte între locuitori cu clauzele obişnuite. Farkas Lázár „evreu blănar şi fabricant de şepci“, de asemenea îşi câştigă permis de stabilire pe baza documentelor prezentate.

Prin hotărârea cu nr. 2430, cererea lui Klein Bernât de a-şi putea vinde marfa sub cortul demontabil este refuzată, pentru că în oraş sunt suficiente magazine permanente, iar expunerea corturilor nu se potriveşte cu rânduiala şi decorul pieţei.

29