Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul I
în afara de acesta, în conscripţiile naţionale, oraşul regal liber Satu Mare figurează cu 17 locuitori evrei, ceea ce întăreşte constatarea istorică după care, evreii sătmăreni şi-au alcătuit comunitate religioasă la începutul secolului al XVIII-lea. în schimb, înregistrările mai târzii, certifică faptul că la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, Satu Mare era oraş interzis pentru evrei. Această contradicţie se explică prin puterea articolului de lege 109 din 1715, conform căruia oraşul Satu Mare se recunoaşte oraş regal liber, prin scrisoarea regală către oraşele reunite Sătmar şi Mintiu emisă în 2 ianuarie 1721, prin următorul pasaj: „Ordonăm ca după obiceiul altor oraşe regale ... pe evrei, pe greci şi pe sârbi să îi puteţi elimina dintre voi...“ Istoria evreimii din Ungaria, de altfel, cuprinde documente elocvente privitoare la faptul că senatorii s-au grăbit să-i elimine pe evrei din interesele de afaceri ale oraşului, printre aceştia aflându-se mulţi negustori şi meseriaşi, şi astfel să se scape de concurenţa evreiască prin mijloace uşoare. Evreii goniţi din oraşe au căutat şi au găsit ocrotire în preajma moşierilor şi a poporului lucid şi realist, care au conştientizat şi au preţuit avantajul economic al evreilor aşezaţi în satele lor. Sub protecţia familiilor nobiliare, în prima treime a secolului al XIX-lea, trăiau comunităţi evreieşti ce numărau cel puţin 100 de suflete, în următoarele localităţi din 14
