Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul VIII
firmă Numit în funcţie de oficialităţi în 5 5 1852, Steinberger Abrahám, a preluat postul de judecător şi totodată contabilitatea din mâna lui Leichtmann. Despre Leichtmann sa păstrat în registrul comunităţii informaţia că s-a înscris şi a plătit 40 pengei pentru construcţia templului. Despre conducerea comunităţii de dinainte de 1852, din cauzele mai sus menţionate, astăzi avem doar cunoştinţe vagi - urmele unor evenimente se pot reconstitui doar din documentele păstrate în arhiva oraşului - situaţia schimbându-se începând din 1852 sub jurisdicţia lui Steinberger Abrahám, care a introdus conducerea permanentă a proceselor verbale pentru uşurarea supravegherii de către autorităţi. Steinberger Abrahám s-a mutat în oraş în 1844 din comuna Beregbene şi făcea parte din rândul celor ce şi-au consacrat viaţa cauzelor comunităţii. Nimic nu-i carac-5 terizează mai bine plăcerea de a munci şi talentul decât faptul că după 37 de ani de la începerea primului mandat în funcţia de judecător, adică în 1889, a fost ales din nou preşedinte de comunitate, funcţie pe care a deţinut-o timp de trei mandate, adică şase ani, timp în care a construit în locul sinagogii dărăpănate un templu care există şi astăzi. Steinberger a supravieţuit şi rupturii comunităţii, dar a rămas în continuare în sânul comunităţii ortodoxe, al cărei comitet al reprezentanţilor, în şedinţa din 21 aprilie 1895, la propunerea lui Frank Mihály, a consemnat în registrul comunităţii 113
