Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Dumitru Şandru: Regimul cetăţeniei locuitorilor din nordul Transilvaniei

au plecat odată cu trupele germano-ungare şi care ulterior s-au reîntors în ţară. Evacuarea acestor categorii de străini va fi pregătită până la 10 august, punându-le în vedere să părăsească ţara

până la 1 septembrie 194527.

Apoi, prin ordinul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă, din Direcţia Generală a Poliţiei, nr. 21414- S, din 2 septembrie 1945, semnat de directorul general al poliţiei, generalul Constantin Popescu, termenul de 1 septembrie prevăzut în ordinul telefonic nr. 16200 S se prelungea până la 15 septembrie, dată până la care toţi străinii din categoriile indicate erau obligaţi să părăsească ţara. Cei găsiţi după expirarea termenului trebuiau trimişi sub escortă la cel mai apropiat punct de frontieră, pentru a fi trecuţi peste graniţă. Erau exceptaţi de la obligaţia de a părăsi ţara, deşi îndeplineau condiţiile ordinului nr. 16200 S: a) cetăţenii români de origine maghiară pătrunşi în Ardeal din restul ţării; b) membrii corpului didactic universitar, secundar şi primar de origine maghiară, cu avizul Inspectoratului de Poliţie sau de jandarmi de unde îşi aveau domiciliul; c) specialiştii angajaţi cu contracte, al cărui termen nu era mai mic de şase luni. dacă aveau avizul Inspectoratelor amintite23.

Pe de altă parte, organele administraţiei centrale au introdus restricţii şi la tranzitul populaţiei din regiunile de graniţă, în ideea că pe această cale vor pune capăt contrabandei şi vor împiedica scurgerea de informaţii cu caracter secret prin intermediul persoanelor ce veneau sau plecau din ţară pentru a-şi lucra pământul Famiiiiior din zona de vest a României cu proprietăţi funciare rurale în Iugoslavia şi în Ungaria le-a fost îngrădită în mod drastic libertatea de a trece frontiera spre a şi ie cultiva. Serviciul Poliţiei Administrative şi Fruntarii din Direcţia Generală a Poliţiei aducea la cunoştinţa Inspectoratelor Regionale de Poliţie, prin ordinul nr. 1047, din 1 august 1945, că, pentru trecerea frontierei în vederea executării muncilor agricole, solicitanţii trebuiau să îi înainteze cereri individuale bine justificate, pe răspunderea inspectorilor regionali, care urmau a fi aprobate extrem de rar şi numai pentru locuitorii de la graniţă. De aceea, se ordona să se comunice instituţiilor din subordinea lor să nu mai trimită oameni la Direcţia Generală a

Poliţiei, pe motiv că permisele de trecere a frontierei “sunt sistate”2®. îngrădiri similare au fost puse şi locuitorilor din Ungaria şi din Iugoslavia la intrarea în România pentru a-şi cultiva terenurile deţinute aici.

La 13 august 1945 a fost promulgat Regulamentul legii pentru reglementarea cetăţeniei

locuitorilor din Ardealul de Nord3®, care obliga odată în plus pe cetăţenii străini stabiliţi ilegal în acest teritoriu să îl părăsească, sub ameninţarea că altfel erau trecuţi cu forţa peste frontieră. în fapt, dispoziţiile Regulemantului detaliau legea şi dădeau caracter legitim ordinelor Direcţiei Generale a Poliţiei din lunile iunie-iulie 1945, aflate în faza de execuţie. Cu toate că el nu modifica termenul în care supuşii străini erau obligaţi a părăsi România prevăzut în ordinele menţionate, la 29 august 1945 o delegaţie a Uniunii Populare Maghiare s-a prezentat ia directorul Siguranţei din Inspectoratul General al Jandarmeriei, colonelul N. Stoicescu, cerându-i să intervină pentru prelungirea lui, sub motiv că de la data apariţiei Regulamentului legii care reglementa cetăţenia locuitorilor din Ardealul de Nord, publicat la 13 august 1945, nu fusese timp suficient pentru ei de a-şi limpezi situaţia31. Or, regimul cetăţeniei fusese reglementat de iure cu peste patru luni înainte, iar ordinele Direcţiei Generale a Poliţiei din iulie-iulie îi obligaseră pe cei în cauză să îşi “limpezească” situaţia, sub ameninţarea cu expulzarea. Mai mult decât atât, la începutul lui septembrie 1945, Inspectoratul Regional de Poliţie Cluj informa Direcţia Generală a Poliţiei că pe raza sa organizaţiile Uniunii Populare Maghiare sfătuiau pe unguri să nu plece, deoarece “va veni

o altă ordine care le va permite să rămână în ţară"32.

Aplicarea măsurilor hotărâte de organele autohtone de ordine publică a fost stânjenită apoi de imixtiunea autorităţilor ruseşti stabilite pe teritoriul României. în octombrie 1945, Comisia Aliată (Sovietică) de Control a instituit la punctele de trecere a frontierei spre Ungaria: Satu Mare, Valea lui Mihai, Oradea Mare, Curtici, Nădlac şi Cenad; spre Iugoslavia; Jimbolia, Cruceni (judeţul Timiş-Torontal), Stamora-Moraviţa, Orşova şi Turnu Severin şi spre Bulgaria; Calafat, Giurgiu, Olteniţa şi Negru pichete de control sovietice, de tăria unui ofiţer şi saşe soldaţi fiecare, care se suprapunea posturilor româneşti de grăniceri, de aceeaşi compunere. Mai mult, toate drumurile de acces către alte puncte de trecere care nu erau prevăzute în ordinul Comisiei Aliate urmau a fi închise, iar armata sovietică îşi aroga dreptul de control şi de verificare a unităţilor militare româneşti de lângă graniţă33.-70 -