Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Constantin, Stan - Alexandru Gaiţă: Începutul sovietizăii Basarabiei şi Bucovinei de Nord (1940-1941)

ordinul său, o delegaţie militară română condusă de generalul Sănătescu s-a deplasat la Moscova pentru trasarea frontierei româno-ruse. Nu s-a ajuns la nici un rezultat. Şeful delegaţiei avea să consemneze în jurnalul său, publicat recent: "Am stat la Moscova până la 16 decembrie fără a putea să-mi îndeplinesc misiunea. în tot acest timp. însă mi-am făcut o idee concretă de ce a

realizat comunismul”4^.

încă din toamna anului 1940 I. Antonescu a început pregătirile politico-diplomatice şi militare a campaniei de dezrobire. Caracterul drept al acestui război a fost reliefat şi de Grigore Gafencu, care preciza în memoriile sale că ţelurile României în luptă sunt cu totul diferite de cele ale Germaniei. "Pentru noi însemna suprimarea unei nedreptăţi, reîntregirea hotarelor noastre.

întărirea poziţiei noastre vitale la gurile Dunării’’45.

în noaptea de 21 - 22 iunie 1941 începând cu ora zero a fost mobilizată armata română de uscat, aer şi marină, iar la ora “H” unităţile noastre au primit ordinul de luptă prin radio. Textul avea un mesaj patriotic-mobilizator căci se preciza “a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor Strămoşeşti, lupta pentru vetrele si altarele româneşti de totdeauana”. Ion Antonescu ordona: "Ostaşi treceţi Prutul! Zdrobiţi vrăjmaşul din Răsărit si Miază-noapte! Dezrobiţi din iuaul roşu al bolşevismului pe fraţii voştri cotropiţi! Reîmpliniti în trupul tării alia străbună a Basarabilor si codri voievodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre!

Ostasi.

Plecaţi azi pe drumul biruinţei lui Stefan cel Mare ca să cuorindeti cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii cu lupta lor”49.

Acţiunea armatei române a început în zorii zilei de 22 iunie, primele unităţi care au pătruns în Basarabia, trecând Prutul, au făcut parte din Corpul de Munte şi Corpul de Cavalerie.

După lupte grele, în seara zilei de 16 iulie 1941, în jurul orelor 18,30, primele unităţi ale Diviziei blindate române şi elemente ale Diviziei 72 germane au pătruns în Chişinău înlăturând ultimele rezistenţe ale inamicului. Oraşul a fost devastat şi ars în mare parte de trupele sovietice în retragere. Un martor al acestor clipe descrie atmosfera care domnea în oraş: “Piaţa este arsă, primăria arsă, monumentalele construcţii de piatră ale Mitropoliei nu mai există Í...1 Suntem la două ore ducă ocuparea oraşului şi cupola monumentalei biserici cu trei altare fumegă. Acoperişul este distrus. Interiorul bisericii este devastat. Copacii nu au scăpat nici ei de furia focului: frunzele şi

crengile sunt pârlite şi neore’’50. Un alt martor ocular descria starea jalnică a Chişinăului în care locuinţe, biserici şi şcoli au fost distruse consemnând: “Cu excepţia unor cartiere mărginaşe, oraşul este astăzi un morman de cenuşă. îţi vine literalmente să plângi! Atâtea gospodării distruse, o

întreagă muncă românească aruncată în aer, prefăcută în scrum”51

La rândul său, preotul Vasile Ţepordei, revenit pe plaiurile natale consemna în amintirile sale: “Am regăsit Basarabia românească ruinată, pustiită şi îndoliată, cu populaţia decimată prin executări si deportări în anul înrobirii sovietice. Regimul sovietic a exploatat-o, a îniosit-o. a încercat să o desfiinţeze, să-i mutileze sufletul şi s-o îndepărteze de tara mumă România. în Basarabia am găsit ruine, încă fumeoânde. pretutindeni morminte, trei mii de case goale ale celor deportaţi, văduve, orfani, lacrimi, durere si suferinţă obştească”5*^.

în întreaga Basarabia, potrivit unor informaţii publicate recent au fost distruse prin foc şi dinamită de trupele sovietice în retragere 42 de biserici, 28 şcoli, 632 localuri ale unor instituţii publice, 79 localuri de autorităţi, 66 de mori ţărăneşti, 78 de poduri, şosele şi 262 km de cale

ferată55.

Situaţia economică a Basarabiei şi Bucovinei de Nord era foarte grea. în pofida greutăţilor pricinuite de război s-a trecut la refecerea întreprindrilor, repararea locuinţelor, şcolilor şi bisericilor. La sfârşitul anului 1943, cu toate dificultăţile întâmpinate după unele date au fost repuse în funcţiune cele 938 de biserici existente în Basarabia, la 28 iunie 1940, cărora li s-au adăugat alte

95 de lăcaşuri de cult, construite după restaurarea administraţiei româneşti54.

Conform detaliilor furnizate de colonelul Polihron Dumitrescu, într-un raport contrainformativ, în comuna Cucava ţăranii remontaseră clopotul bisericii, în comuna Mal-Rusova biserica care fusese transformată în teatru a fost redată cultului. Biserica din Cervneţi era curăţată de femeile satului viaţa reintrând treptat în normal. O situaţie similară exista în Bucovina de Nord. La 19 iulie 1941, Cernăuţjul a fost eliberat de trupele noastre. Oraşul era plin de ruine fumegânde.-37-