Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Ioan M. Bota: Oameni, fapte şi evenimente în părţile sătmărene, perioada 1945-1952

Mihail Lascár şi prin decret regal am fost reîncadraţi In Armata Română la dispoziţia Guvernului Petre Groza instalat prin forţă ia 6 martie 1945.

Fiindcă It. col Walter Roman, comandantul politic al Diviziei rezidentă la Piteşti, m-a trecut între ofiţerii politici, am demisionat din cadrele Armatei şi cu mare greutate am fost reprimit la Academia Teologică Română Unită din Blaj, cu garanţia Episcopului Dr. Vasile Aftenie, de fericită memorie, că nu sunt comunist.

Am revenit acasă, de data aceasta la Vetiş-Satu-Mare!

Mi-am regăsit mama. fraţii şi surorile răvăşiţi de ororile războiului şi ocupaţiei străine, dar bucuroşi că au scăpat cu viaţă din ele. Mihai era în convalescenţă în urma fracturării piciorului drept (femurul) de către un grup de soldaţi germani în retragere spre Ungaria, lovindu-l camionul tor trecut printr-un grup de tineri staţionaţi în drumul Careiului “la hora" duminicală. Noroc că l-au luat cu ei în camion şi Lau predat spitalului din Cărei, unde medicul Dr. Atanasie Demian, chirurg cu mare reputaţie l-a îngrijit ca pe copilul său. Aici în octombrie 1944 a trăit, nemişcat în pat, cu greutăţile aferente legate de picior, îngrijit de o călugăriţă catolică, cu întreaga spaimă şi marele pericol de a fi ucişi în bombardamentul deslănţuit de Armata Română pentru recucerirea Careiului Un proiectil de artilerie grea a lovrt din plin bolnavii din salonul alăturat ucigăndu-i şi dărâmând peretele despărţitor, dar el şi călugăriţa în rugăciune au scăpat teferi. Peste câteva minute a intrat oştirea română victorioasă în oraş şi spital şi aşa au scăpat cu viaţă. Celălalt frate, Vasile se reîntorsese de curând de la Budapesta, de unde în luptele dintre germani şi sovietici scăpase ca prin minune printre linii, fiind în cavalena maghiară, şi dezbrăcându-se de uniformă a călătorit pe jos, noaptea până a ajuns acasă. Surorile Ileana, Mărioara şi Teodora adesea îmi aminteau in cântecele tor războiul pustiitor şi biruinţa românilor în luptele grele din jurul Sâtmarului contra hortyştilor şi hitleriştitor.

"Vai săracii ungurii,

Cum şi-o pierdut ciucurii,

Pe podul Sâtmarului

De frica Românului...”

Pline de revoltă şi condamnare au fost scenele trăite de surorile mele şi alte tinere când au trebuit să doarmă zile şi nopţi prin culturile de porumb, cânepă, ascunse de poftele animalice ale soldaţilor sovietici, care n-au cunoscut limite în baljocorirea cinstei femeilor noastre..

Propaganda pentru atragerea populaţiei săteşti şi orăşeneşti în orbita politicii comuniste se defăşura sub multe forme în întreaga viaţă socială şi se concretiza şi în deplasările duminicale pe sate a unor grupe de tineri şi vârstnici încărcaţi în camioane, puşi să cânte şi să scandeze lozinci şi cântece “revoluţionare” împotriva “claselor exploatatoare”. Au fost cazuri când tineri curajoşi au cântat şi scandat şi lozinci contra comuniştilor, însă au fost notaţi şi soarta lor pecetluită . Considerându-se într-o fază de tranziţie spre socialism, vorbitorii comunişti se adresau publicului “Doamnelor, domnilor, prieteni, tovarăşi!”, însă cuvântarea era îndreptată în a smulge adeziunea publicului la politica comuniştilor.

Treptat au luat fiinţă partide “satelit” procomuniste, fie rupte din partidele istorice tradiţionale liberal, ţărănist, socialist, fie noi cu membri comunişti conspirativi, cum era cel “Naţional Popular” al lui Mitiţâ Constantinescu, la Satu-Mare având ca membrii marcanţi pe prefectul Mihai Suta şi directorul închisorii Constantinescu, comunişti conspirativi. Peste drum de catedrala grecocatolică sătmâreanâ se instalează sediul PCR, având în frunte pe activistul Suta loan, ajuns general, al cărui frate Bela îi făcea cinste pe la restaurantul “Porumbelul alb"...

In preajma alegerilor generale din noiembrie 1946 s-a desfăşurat o puternică campanie făcând întruniri publice toate partidele politice. Ţărăniştii erau conduşi de Dr. Titus Damian şi sprijiniţi şi de Pâr. Ion Dragomir protopopul greco-catolic al Sâtmarului. Pe sate majoritatea populaţiei era ţărănistă. Sosirea primului ministru Petru Groza în Satu-Mare în propagandă electorală a produs multă bătaie de cap opoziţiei. Găzduit de vicarul ortodox Sebastian Rusan, finul său de cununie, Groza s-a trezit într-o dimineaţă cu buzunarele pline de manifeste ţărăniste S-a scandalizat. însă fiii vicarului S. Rusan au avut reale motive de a se distra pe astfel de “buzunăreli”. Totuşi curând Păr. Rusan a ajuns episcopul ortodox al Maramureşului şi apoi locotenent de mitropolit...

Unul din activiştii p.rocomunişti, certat cu morala, era un oarecare Ion Borişteac, care prin-260-