Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)
Viorel Ciubotă: Câteva aspecte inedite privind egimul confiscărilor de bunuri ale elitei sătmărene în anul 1949
CÂTEVA ASPECTE INEDITE PRIVIND REGIMUL CONFISCĂRILOR PE BUNURI ALE ELITEI SĂTMĂRENE ÎN ANUL 1949 Viorel Ciubotă O problemă puţin cunoscută dar de mare actualitate, mai ales în condiţiile aplicării legii 112/1995 privind casele naţionalizate, o constituie fără îndoială, exproprierea prin decretul lege nr. 83 din 2 martie 1949 a elitei din România care a mai rămas în libertate sau nu a luat drumul exilului. Acestă elită era formată în general din avocaţi, medici, notari, etc. care şi-au adunat •averea prin efort propriu. Ea se bucura de un prestigiu însemnat în rândurile populaţiei, acesta fiind unul din motivele “tratamentului” la care a fost supusă de către comunişti, suferind anterior o lovitură prin reforma agrară din anul 1945. Este clar că în ochii regimului aceştia ar fi putut deveni potenţiali sprijinitori şi conducători ai mişcării de rezistenţă anticomunistă. Măsura luată în 2 martie 1949 constituie o prefaţă a procesului de cooperativizare a agriculturii declanşat la Conferinţa Naţională a P.C.R. ţinută în zilele de 3-5 martie 1949. Ea a fost pregătită cu grijă, eliminându-se orice posibilitate de rezistenţă, fiind mobilizaţi activul de partid, miliţia, ţărănimea săracă a satelor şi muncitorii din fabrici. Astfel în 24 februarie 1949 Comitetul Central al partidului comunist - Direcţiunea organizatorică trimitea o circulară comitetelor judeţene de partid în care după ce se sublinia că sarcina principală a comuniştilor era “înaintarea ţării pe drumul socialismului” prin “întărirea continuă a sectorului socialist în toate domeniile” se arăta că după reforma agrară din anul 1945 au rămas importante mijloace de producţie în mâinile celor expropriaţi: pământ, inventar viu sau mort, imobile, etc.1. Se treceau în patrimoniul statului: a. “Exploatările agricole care au făcut obiectul exproprierii din 1945 şi fermele model cu întregul inventar viu, mort şi clădiri, aparţinând sau afectate acestor exploatări, indiferent de locul în care se află”. b. “Instalaţiile agricole şi semi-industriale, mori, uleiniţe, cazane de ţuică, bunurile şi materialele destinate exploatării agricole. Se exceptează de la expropriere obiectele de uz personal şi casnic aparţinând proprietarilor exploatărilor expropriaţi, a prepuşilor (reprezentanţilor) acestora, precum şi a familiilor lor, ca şi alimentele din depozitele exploatărilor expropriate necesare consumului propriu”2. Deşi aceste prevederi erau clare, aplicarea lor s-a făcut peste tot cu mari abuzuri după cum se va vedea mai departe. Se înfăţişează apoi măsurile pe care urmau să le ia Comitetele judeţene de partid pentru aplicarea legii: selecţionarea de către secretarul Comitetului judeţean P.C.R. şi responsabilul cu cadrele, a administratorilor care urmau să preia bunurile. Procesul se declanşa în 24 februarie urmând să se încheie în data de 28 februarie 1949 şi cuprindea selecţionarea delegaţiilor comitetului judeţean care urma să coordoneze fiecare comisie de preluare; asigurarea de către Prefectură a maşinilor necesare operaţiunii (De menţionat că prefectul judeţului nu ştia la ce foloseau mijloacele de transport); selecţionarea de muncitori pentru sprijinirea delegaţiilor şi administratorilor în comunele unde influenţa comuniştilor era slabă3. în ziua premergătoare operaţiei se constituia Comisia judeţeană formată din prefectul judeţului, directorul Direcţiei
