Olariu, Gheorghina (szerk.): Sesiunea Internaţională de Restaurare - Conservare (Satu Mare, 1997)
Iocane, pictură, sculptură
era astfel investită cu un dublu rol, acela de suport şi de strat protector al picturii. Construirea imaginii presupunea lucrul în mai multe faze distincte, incorectibile, datorită suprapunerii straturilor. Faza I (lineară) constă în delimitarea contururilor realizate cu negru, faza a Il-a constă în realizarea desenului interior, a detaliilor, a aşa numitelor elemente de valoraţie cu culori diferite şi faza a III-a consta în aştemerea tonului realizat cu ajutorul diverselor culori sau al foiţei. Pigmenţii folosiţi, cumpăraţi sau preparaţi chiar de zugravi, erau frecaţi pe lespede de granit sau marmură cu “lufarul” sau “chisălogul”. în urma analizelor spectrografice şi microchimice efectuate de fizicianul Dorin Cioran şi ing. chimist Natalia Deac de la Laboratorul de investigaţii al Muzeului Brukenthal Sibiu s-a determinat compoziţia chimică a pigmenţilor. Aceste date constituie valoroase indicii în munca de cercetare şi mai ales de datare sau atribuire a icoanelor pe sticlă. Pe baza analizelor efectuate pe probe prelevate de pe un lot important de icoane pe sticlă aflate astăzi în colecţia Muzeului “Astra" Sibiu s-a putut determina frecvenţa apariţiei anumitor pigmenţi utilizaţi de iconari. Astfel cel mai ades întâlniţi sunt pigmenţii pe bază de alb (de plumb, carbonat de calciu, de zinc), roşu (miniu de plumb, cinabru, organic) galben, (ultramarin, ocru fier), verde (pământ verde, verde de crom), albastru (de fier, ultramarin), brun (sienă arsă), metalici (foiţă de alamă-cupru-zinc), negru (de cărbune). în multe cazuri pigmenţii folosiţi nu sunt în stare pură ci amestecaţi cu materiale de umplutură , cel mai des întâlnit fiind barita (BaSC>4). Alte culori sunt alcătuite din amestecul a doi pigmenţi realizat fie de către artist în scopul obţinerii nuanţei dorite, fie de către fabricant în scopul obţinerii unui sortiment de culoare mai ieftin, de exemplu : cinabru + roşu de crom, miniu + ocru roşu, albastru de fier + albastra pe bază de cupru (probabil azurit). Cerneala neagră (chindruţ) se obţinea din negru de fum dizolvat în zeama subţire de clei cu adaos de piatră acră sau cu gălbenuş diluat cu apă. Aceşti pigmenţi erau amestecaţi cu un liant ce consta dintr-o emulsie preparată din soluţie de clei animal (obţinut prin fierberea oaselor de iepure sau a pielii de oaie), gălbenuş de ou, ulei de in şi fiere de bou sau oţet cu rol de conservant. Rolul hotărâtor în rezistenţa peliculei de culoare îl are liantul. Este binecunoscut faptul că în timp ce gălbenuşul de ou aflat în 222
