Olariu, Gheorghina (szerk.): Sesiunea Internaţională de Restaurare - Conservare (Satu Mare, 1997)
Hârtie, grafică, documente
multe ori, asemenea zone necesită consolidare prin dublare cu hârtie japoneză. In aceeaşi categorie a pieselor afectate de degradări mecanice se încadrează şi alte desene cum ar fi : Nud pe canapea , tuş şi laviu pe hârtie vărgartă, inv.28323/3726, Nud de femeie, tuş şi laviu, inv.7103, ambele din colecţia Bibliotecii Academiei Române. Un alt exemplu îl constituie şi desenul ce reprezintă autoportetul artistului, din Colecţia Zambaccian, inv. 87985/204, în acuarelă, tuş pastel, laviu de pastel, pe o hârtie de desen de grosime medie. Desenul prezintă zgârieturi, rosături, în zona ochilor, nasului, bărbii, ce par a fi fost tăcute cu un obiect ascuţit, înaintea restaurării, desenul era montat prin lipire într-un paspartu adânc şi caşerat cu un adeziv inadecvat (clei de tâmplărie brun şi foarte acid) pe un suport rigid din carton acid. In timpul procesului de înlăturare a cartonului de dublură s-a constatat că în zona ochiului drept, se crease o lacună din cauza ruperii şi încreţirii suportului. Intr-o asemenea situaţie existau două soluţii: îndreptarea încreţiturii şi consolidarea formei sau simpla completare a zonei lipsă cu hârtie albă, fără efectuarea nici unui retuş. Privind însă cu atenţie desenul am observat că intenţia autorului a fost aceea de a obţine un efect de strălucire a ochilor. Am ales aşadar a doua variantă de tratament. Un alt exemplu ar fi desenul ce reprezintă un studiu de nud - Jeanne Simon (tuş cu peniţă,guaşă) din Colecţia Bibliotecii Academiei Române. Iniţial, artistul a desenat greşit picioarele personajului, de aceea a decupat hârtia, a lipit alta şi a refăcut desenul. Sigur, la o eventuală restaurare, în timpul unui tratament umed, poate apărea pericolul desprinderii părţii adăugate fiind necesară re fixarea ei, dar aceasta numai după demontarea foarte atentă a porţiunii lipite. La Pallady, în cazul reprezentării figurii umane, a portretelor sau autoportretelor sau în cazul redării animalelor ar fi de remarcat o anumită crispare a artistului în faţa modelului său, crispare ce se traduce într-o reţea de linii puternice, uneori executate în tehnici diferite - tuş, creion, cretă, repetate cu insistenţă pe contur, hârtia fiind frecată până la distrugere, până la dislocarea fibrelor. (De aici decurg numeroase şi complexe probleme de restaurare). Exemple elocvente în acest sens sunt lucrările precum Yvonne Cusin citind (creion, guaşă, tuş) din Colecţia Răut (inv. 77673), Cella Delavrancea şi Guitta Sapira (cerneală 202
