Dobrescu, Adela (szerk.): Samcult. Revistă de cultură şi civilizaţie (Satu Mare - Mátészalka, 2010)
Dobrescu Adela: Evoluţia costumului de mireasă în Cămărzana sau de la handmade a made in China
realiza coada (împletitura) şi prin urmare existau meşteriţe care se ocupau cu acest aspect. împletitul constă în „cinci-şase ore de lucru concentrat”,8 timp în care părul miresii este uns cu grăsime, pieptănat cu mare atenţie, împărţit în patru părţi. Pe laterale, peste urechi, părul era împletit tip plasă, iar restul părului forma coada. Munca era migăloasă şi înceată, dar rezultatul era spectaculos. Urmau alte câteva ore cu decorarea pieptănăturii, astfel că numai cu găteala capului treceau douăsprezece ore. Peste părul împletit, se fixau numeroase podoabe: cunună, salbe de bani, zgărzi cât de multe, dantele, fire de mătase şi lână. Multe dintre aceste podoabe sunt cusute de păr cu aţă, pentru o fixare cât mai bună. După ce au fost împodobite aripile laterale, se trece la împodobirea cozii. De-a lungul ei sunt aşezate „elemente de podoabă realizate din mărgeluţe colorate, aşezate în arcuiri paralele de la ceafă până la talie." 9 Şi decorarea nu se opreşte aici. Urmează împestriţarea miresei, a zonei gâtului, cu minunatele şi inegalabilele zgărzi şi cu mărgele. Zgărzile sunt realizate manual de către mireasă, de mama miresei, de rudeniile apropiate şi însumează nu numai zeci de ore de muncă, dar mai ales mii şi mii de mărgeluţe viu colorate, aşezate pe aţă într-o ordine uluitoare, ordine care face din fiecare zgardă un obiect unicat. Cu adevărat, în ziua nunţii ei, mireasa este o împărăteasă. Fastul, culorile, bogăţia podoabelor transmit un mesaj clar şi direct şi anume, că în acea zi specială mireasa este centrul atenţiei, este centrul tuturor ceremonialelor, este zeiţa fertilităţii, viitoarea mamă, cea de la care „începe” familia. ,pl noastră crăiţă ’mpărăteasă, Dimineaţă s 'au sculat, Haine nouo a îmbrăcat, La biserică a alergat.” 10 11 „Un costum în care elementele componente reprezintă o creaţie unică se întâlneşte mai rar"n în zilele noastre, mi-aş pennite să adaug. Costumul de mireasă din Ţara Oaşului a fost şi mai este şi astăzi format din aceleaşi elemente ca cel de la începutul secolului al XX-lea: cămaşa (cămeşa), fusta (pindileul), şorţul (zadia din-nainte), cununa de mireasă şi cizme. 8 Gheorghe Focşa - Spectacolul nunţii din Ţara Oaşului, Satu Mare, 1999, p. 38 9 Ibidem p. 39 10 Ion Muşlea ,op.cit. p. 154 11 Florea Bobu Florescu- “Geneza costumului popolar românesc”, Studii şi cercetări de istoria artei 1, Bucureşti, 1959, p. 32 Industrializarea puternică, schimbul de mărfuri facil care există astăzi la nivel mondial, libera mişcare a individului, într-un cuvânt globalizarea, şi-a pus amprenta şi asupra minunatului costum de mireasă din Oaş. E îmbucurător faptul că acest costum şi-a păstrat coloana vertebrală, reprezentată de elementele sale componente. Acestea nu s-au pierdut, doar s-au transformat. Dacă în secolul XX vorbim de o comuniune de gând şi faptă în crearea costumului de mireasă, acum vorbim de design. Mireasă din Oaş, Cămărzana, 2010 întregul ceremonial care însoţea realizarea fiecărui element al costumului s-a transformat azi într-o vânătoare a celor mai scumpe materiale, a celor mai spectaculoase mărgele, nasturi şi alte elemente decorative care definesc realitatea imediată. Cămeşa este în continuare de culoare albă, dar decorul ei nu mai seamănă deloc cu ceea ce a fost odată. Broderia este o artă pe cale de dispariţie şi care nu-şi mai are locul în crearea costumului de mireasă. Minunatele broderii de pe cheptare, de la pumnişori, pogmată şi poale au fost înlocuite cu benzi de pasmanterie neagră. Sigur, nu vorbim de o pasmanterie oarecare, ci de una spectaculoasă, 67
