Dobrescu, Adela (szerk.): Samcult. Revistă de cultură şi civilizaţie (Satu Mare - Mátészalka, 2010)
Dr. Viorel Ciubotă, Turuckó Sándor: Un urbariu al localităţii Petreşti necunoscut
Un urbariu al localităţii Petreşti necunoscut dr. Viorel Ciubotă, Tunickó Sándor Una dintre cele mai vechi localităţi din judeţul Satu Mare, este fără îndoială Petreştiul (Petrifeld, Mezőpetri) amintită pentru prima oară în anul 1316'. Despre această localitate s-a scris destul de mult începând încă din secolul al XIX -lea 1 2 şi sfârşind cu monografia publicată de Merii Rudolf în anul 1999 şi care pune în valoare un material arhivistic extrem de valoros găsit de autor în arhivele germane şi maghiare3. Materialul pe care îl publicăm acum şi anume copia urbariului localităţii Petreşti din anul 1772 vine să întregească această bază documentară cu informaţii inedite deoarece spre deosebire de istoricul Vonház István, care a publicat în anul 1931 tabelele urbariale care conţineau suprafeţele de teren intra şi extravilan deţinute de locuitorii şvabi din Petreşti4, cel publicat de noi cuprinde şi chestionarul pus de conscriptori locuitorilor. Trebuie să atragem atenţia şi asupra datării celor două urbarii. Dacă Vonház dă pentru urbariul publicat data de 19 septembrie 17745, cel pe care îl publicăm are data de 29 noiembrie 1772 şi cuprinde cu un colon în plus la supuşii contelui Anton Károlyi6. O altă deosebire între cele două tabele urbariale constă în faptul că cel din 1772 dă suprafeţele din intra şi extravilan în mierţe de Pojon (unitate de capacitate), pe când cel din 1774 redă diviziuni ale sesiei iobăgeşti. Mai dorim să atragem atenţia că toţi locuitorii trecuţi în tabele sunt şvabi şi că suprafeţele primite din partea stăpânilor de moşii depăşesc cu mult media din alte localităţi din judeţ 1 Németh Péter, A középkori Szatmár megye települései a XV század elejeig (Aşezările comitatului medieval Satu Mare până la începutul secolului al XV-lea), Nyíregyháza, 2008, p. 186. 2 Brázay János, Emléklapok a Mező - Petri község és római katolikus plébánia történetéből a templom százéves jubileumára, Nagy-Karoly, 1886. 3 Merii Rudolf, Mezőpetri története, Mezőpetri — Bubesheim, 1999, 311. 4 Vonház István, A Szatmár megyei német telepítés, Pécs, 1931, p. 426-427. 5 Ibidem. 6 Arhivele Naţionale Direcţia judeţeană Satu Mare, fond Tribunalul Satu Mare. Acte urbariale, actul nr. 1355 şi 1356. unde locuiau români sau maghiari7. De asemenea menţionăm că patenta imperială privind reglementarea urbarială din 23 ianuarie 1767 stabilea şi pentru comitatul Satu Mare mărimea sesiei interne (intravilanul), locul de casă cu curte, loc de şură, grădină, la două mierţe de Pojon, adică o jumătate de iugăr de Pojon, iar în al doilea rând sesia care cuprindea pământurile de arătură şi fâneţele era împărţită în Sătmar, pentru arător în patru clase (clasa I -a = 26 iugăre, clasa a II -a = 28 iugăre, clasa a III -a = 30 iugăre şi clasa a IV -a = 32 iugăre)8. Am oferit aceste date pentru a observa faptul că în Petreşti stăpânii de moşii au respectat întrucâtva prevederile reglementării din 1767, suprafeţele aflate în posesia coloniilor apropiinduse de cele înscrise în lege. Marea majoritate a coloniilor stăpânesc 10 iugăre de extravilan şi 0,375 iugăre în intravilan. Există însă şi cazuri cu 15 iugăre aflate în stăpânirea colonilor mai ales la cei aparţinând urmaşilor Csomaközy, dar şi trei cazuri când extravilanul atinge şi 18,5-18,75 iugăre. încrederea proprietarilor de pământ în hărnicia şvabilor, în cumpătarea lor, în modul de cultivare a pământului a fost răsplătită de-a lungul timpului, aceştia devenind cei mai buni contribuabili atât la visteria statului cât şi a stăpânilor de moşii. Şi astăzi şvabii din Petreşti reprezintă un exemplu pentru comunele din jur, pământurile lor bine cultivate, casele şi curţile lor bine întreţinute atrăgând privirea oricărui trecător pe aici. 7 Pentru această problemă există mai multe articole care tratează reglementarea urbarială din anii 1772-1774: Bujor Dulgău, Raporturi fendale în satele din Ţara Oaşului în sec. XVI-XIX, în „Satu Mare Studii şi comunicări ”, IX-X, 1992-1993, p. 91-106; Zora Belean - Ion Belean, Conscripţia urbarială a localităţii Sanislău din 1774, în „Satu Mare Studii şi comunicări”, VI1-VIII, 1986-1987, p. 185-190; loan Török, Relaţii urbariale în oraşul Cărei şi împrejurimi în a doua jumătate a secolului al XVIII —lea, în „Satu Mare Studii şi comunicări', VII-VIII, 1986-1987, p. 191-206; Maria Floruţ, Sorin Floruţ, Aspecte ale relaţiilor agrare în zona Cărei reflectate în documente existente la Arhivele Statului Satu Mare (1701-1900), în „Satu Mare Studii şi comunicări", XI-XU, 1994-1995, p. 83-99. 8 David Prodan, Problema iobăgiei în Transilvania 1700- 1848, Bucureşti, 1989, p. 39-40. 37
