Dobrescu, Adela (szerk.): Samcult. Revistă de cultură şi civilizaţie (Satu Mare - Mátészalka, 2010)

Dr. Viorel Ciubotă: Nobiliti români din Cămârzana

Din a doua lucrare aflăm că diploma de înnobilare a familiei Papp de Vajnag a fost publicată în congregaţia nobiliară a comitatului Satu Mare în 19 august 1709* 5. Războaiele lui Francisc Rackoczi au făcut ca destinul unora din membrii familiei să se împletească cu Ţara Oaşului, unde conform investigaţiei nobiliare efectuate între anii 1749- 1769 în comitatul Maramureş trăiau în comitatul Sătmar loan Pap de Vajnag (fără specificarea localităţii) şi un alt loan Pap în Cămârzana6 7.

La 1862 trăiau în Cămârzana nu mai puţin de 9 familii care descindeau din familia fondatoare. Ei s-au răspândit şi într-o altă localitate învecinată, Trip, unde existau şase familii .

La poziţia 467 din Protocolul de cercetare a nobilităţii întâlnim familia Girithy din Cămârzana (Theodorus Girithy cum filiis Thoma, Ioanne, Theodoro, Cyrillo et Michaéle. Item Germano fratre suo Gregorio hujusque filiis lacob, Thoma, Nyikita, Ioanne et Alexandro ...).

Ei au prezentat o diplomă de înnobilare de la Ferdinand al III Mea datând din 25 martie 1637 care în 22 aprilie 1638 a fost publicată în congregaţia nobiliară a comitatului Satu Mare. Diploma era acordată pentru merite militare lui „Andreae Girithy filiisque Stephano, alteri Andreae, Nicolao et Nepoţi Michaeli ...”8. Această familie nobiliară era încă pomenită la începutul veacului al XX -lea când este consemnată de monografia închinată familiilor nobile din comitatul Satu Mare9.

Tot în lucrarea lui Puşcariu mai apar la Cămârzana consemnate încă două familii nobile: familia Pap de Törökfalva (Buciumi, judeţul Maramureş) şi familia Pap de Uglya (Uglia în Ucraina).

Dacă despre prima nu ştim decât că pe la 1860 trăia în Cămârzana o familie cu acest nume putând doar afirma că ea îşi trăgea obârşiile dintr-o zonă românească sătmăreană (Ţara Chioarului) cu puternice tradiţii nobiliare româneşti10, cea

familiile nobile române, voi. I-II, ediţia a II -a, Cluj-Napoca, 2003, p. 18.

5 Bilkei Gorzó Bertalan, Szatmár vármegye nemes családjai, Nagykároly (Cáréi), 1910, p. 98.

6 Ioódy Pál, Máramaros vármegye 1749-1769, évi nemesség vizsgálata, Máramarossziget (Sighetu Marinadéi), 1943, p. 162.

7 loan cavaler de Puşcariu, op. cit., partea I -a, p. 18, partea a II -a, p. 18 şi 20.

8 Arhivele comitatului Szabolcs-Szatmár-Bereg, fond Prefectura judeţului Satu Mare 1402-1919, IV A 501 e 235 a kötet, p. 306-307.

9 Bilkei Gorzó Bertalan, op. cit., p. 44.

10 Vezi pe larg Vaier Hossu, Nobilimea Chioarului, Baia

Mare, 2003.

de-a doua familie este originară din Maramureş fiind înnobilată încă din anul 1439 de către regele Albert al Ungariei în moşia lor moştenită din moşistrămoşi pe care o stăpâneau după vechiul obicei al românilor11. Unul dintre membrii familiei se distinge în lupta de la Baia pe care regele Matei Corvin o pierde împotriva voievodului Ştefan al Moldovei fiind printre acei care salvează viaţa regelui („Simonem filium Pap de Uglya”)12 .

Din această familie care ajunge în zona noastră înainte de 1742, Lazăr Pap ajungând preot în Gherţa Mare (pe atunci în comitatul Ugocea), unul din fiii lui, Teodor Pap, se căsătoreşte în Cămârzana unde şi moare în anul 1788 !3.

Pe la 1862 existau aici nu mai puţin de cinci familii care îşi aveau originea în vechea familie nobiliară Pap de Uglya 14.

Fără îndoială, că această problematică a micii nobilimi din Cămârzana şi în general din Ţara Oaşului ar trebui reluată într-o lucrare mai amplă pentru că aici găsim la începutul veacului al XIX -lea cu ocazia conscripţiei nobililor din anul 1809 cifre incredibile privind numărul acestora: Tur cu 43 nobili, Oraşu Nou cu 21 nobili, Racşa cu 20 nobili, Prilog cu 42 nobili, Vama cu 25 nobili, Tur cu 43 nobili, Certeze cu 51 nobili, Bixad cu 56 nobili, Boineşti cu 13 nobili, Cămârzana cu 8 nobili, Călineşti cu 14 nobili, etc.

Iată câteva portrete interesante care şi-au împletit destinele cu localitatea Cămârzana şi care par a ne demonstra că cei merituoşi reuşesc să se afirme indiferent de constrângerile sistemului social în care trăiesc.

Summary

The article underline the existence, in the Oaş Country, specifically in Cămârzana, of the small nobility, specially of „armalişti” (small nobles without financier power) decorated by Transylvanian princes, Hungarian kings or

11 Alexandru Filipaşcu, Enciclopedia familiilor nobile maramureşene de origine română, Cluj-Napoca, 2006, p. 217-218 şi loan cavaler de Puşcariu, op. cit., voi. I, p. 18 şi voi. II, p. 286.

12 loan Mihályi de Apşa, Diplome maramureşene din secolul XIV şi XV, Maramureş - Sziget, 1900, p. 498-499.

13 Alexandru Filipaşcu, op. cit., p. 218. 14 loan cavaler de Puşcariu, op. cit., voi. I, p 18 şi voi. II, p. 286.

14 Bujor Dulgău, Raporturi fendale în satele din Ţara Oaşului în sec. XVI-XIX, în „Satu Mare Studii şi comunicări”, IX-X, 1992-1993, p. 95; idem, Nobilimea românească în izvoarele arhievistice sătmărene, în Nobilimea românească din Transilvania, Satu Mare, 1997, p. 266.

31