Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Marius Diaconescu: Dragoş "descălecătorul" Moldovei, între legendă şi realitate
Maramureş în favoarea lui Tatul din Ialova învecinată, precum şi modul de constituire al domeniului acestui nobil maramureşean21, indică faptul că Tárásul a aparţinut, probabil sub forma unui cnezat ce cuprindea şi satele învecinate, înaintaşilor zisului Tatul. Drăgoşeştii au ocupat satele din jurul Bedeului, şi, se consideră că pe acesta l-au lăsat rudelor lor, urmaşii lui Drag. într-adevăr nu există nici un act contemporan care să ateste ocuparea Bedeului de către Bale şi fraţii lui. Există însă posibilitatea ca aceasta cotropire să fi existat tacit, pentru că bedeuanii stăpâneau satul cu drept nobiliar, având şi document despre drepturile lor. Nu este exclusă cotropirea lui, având în vedere că era o enclavă în imensitatea stăpânirilor Drăgoşeştilor. Pe de altă parte, la sfârşitul secolului următor, Nicolaie şi Bartolomeu Dragffy, urmaşi ai Drăgoşeştilor, au pretins, printre multe alte sate maramureşene, şi Bedeul, susţinând pentru toate existenţa unui drept de moştenire22. E interesant de relevat că Dragfieştii nu au reuşit să acapareze Bedeul, în comparaţie cu alte sate pretinse şi obţinute pe diverse căi. Chiar după aceste contraargumente suntem tentaţi să credem în continuare că Dragoş descălecătorul Moldovei este una şi aceeaşi persoană cu Dragoş din Bedeu. Aceasta, deoarece este o tradiţie adânc înrădăcinată în conştiinţa noastră pe care nu putem să o revalorizăm. întreaga discuţie istoriografică a pornit de la un document din 1336, care este o relatare a Capitlului din Agria despre executarea hotărnicii unei posesiuni a românilor Drag şi Dragoş, numită Bedeu, din regiunea Maramureşului. Beneficiarii diplomei şi ai hotărnicirii sunt numiţi "servientium ipsius Domini noştri Regis" - slujitori ai domnului nostru regele23. Această titulatură a fost interpretată de istoricii români ca servitori ai regelui, "ceea ce arată ataşamentul lor faţă de politica curţii"24. Inserarea în document a acestui apelativ arată de fapt că ei aparţineau acelei categorii ostăşeşti de "serviens régis" care lupta în banderiul regelui şi a fost creat pentru a oferi posibilitatea regelui să se dispenseze 21 R. Popa, op. cit., sub satele respective. 221. Mihályi, op. cit., 548-550, 588. 25 ibidem, p. 13-15. 24 V. Spinéi, op. cit., p. 354. 81
