Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)

Ioan-Aurel Pop: Elita românească din Transilvania îj secolele XIII-XIV

Haţegului nu a fost afectată în mod direct de progresele statului ungar în Transilvania în secolele XI-XIII, unde viaţa locală şi-a urmat calea proprie19, în asemenea regiuni, se cunoaşte ulterior, în secolele XIV-XV, cea mai viguroasă şi mai numeroasă nobilime românească, despre care se ştie azi cert că provine din vechii cnezi. Chestiunea care s-a pus adesea în istoriografie a vizat răspunsul la întrebarea dacă înnobilarea a reprezentat o transformare majoră, de facto, în statutul cnezilor sau a fost doar o modificare de natură juridică sau o adaptare la rânduiala de drept a unei situaţii de fapt. Deşi nu întotdeauna direct şi explicit, documentele referitoare la cnezi (şi alte izvoare) oferă răspunsul la această întrebare.

Mai întâi, trebuie observat că aproape toate daniile primare cunoscute în favoarea cnezilor sunt de fapt confirmări (cu drept cnezial şi nobiliar), adică întăriri prin act scris a unor vechi stăpâniri. Astfel, regii afirmă că binevoiesc să confere (confeire dignaremur) posesiuni ale titularilor (possesiones suas), în a căror stăpânire netulburată s-au aflat din vechime strămoşii acestora şi în care ei înşişi (dăruiţii) se aflau chiar în momentul daniei (in quarum pacifico dominio idem..., progenitores sui, ab antiquo perstitisse se ipsumque peisistere asserit etiam de presenti). Prin urmare, oficialitatea acceptă că acei cnezi care ajungeau în asemenea postură erau vechi stăpâni de fapt, pentru care în momentul confinnării li se crea un statut de drept. Evident, dacă erau stăpâni vechi, cnezii beneficiau de avantaje din partea satelor, ai căror locuitori nu erau iobagi individuali, dar erau aserviţi în mod global, ca şi comunitate. Odată cu falsa danie a cnezatului sau posesiunii, se menţionează adesea că titularii urmează să reţină mai departe în folosul lor, total sau parţial, venituri, foloase, dări (proventus, utilitates, collectaef0. De asemenea, cnezii, cu mult înainte de confirmare, ctitoreau biserici (unele fiind capele de curte) - evident, ortodoxe - cu pisanii şi cu tablouri votive, în care erau înfăţişaţi cu macheta monumentului în mâini, cu soţiile lor şi copiii, în veşminte de ceremonie, ca ale boierilor de la sud şi est de Carpaţi (de exemplu, capela de la Streisângeorgiu a fost ridicată de familia cnezială locală, în mod cert în prima 39 40

39 Idem, Ţara Haţegului, p. 61.

40 R. Popa, Ţara Maramureşului, p. 137-139, cu trimiteri la documentele publicate de loan Mihályi; vezi şi celelalte colecţii de documente medievale referitoare la Transilvania.

50