Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Nicolaie Edroiu: Cercetări genealogice privind boierimea făgărăşeană: Ioan Cavaler de Puşcariu şi Andrei Veress
Haşdeu21. Ugrinus de la anul 1291 fusese până atunci adus de mai multe ori în discuţie de istoricii care s-au ocupat de trecerea românilor fagărăşeni peste Carpaţi şi de constituirea statală românească sud-carpatică; I. Puşcariu venea să discute personajul de la 1291 purtător al numelui de Ugrinus faţă de altele cu acest nume, mai vechi sau contemporane aceluia (Ugrinus - 1103; Ugrinus - 1175, 1182, 1204; Ugrinus fiul lui Pousa - 1268, 1275, Ban de Severin; Ugrinus 1274, voievod al Transilvaniei; Ugrinus - 1281; Ugrinus 1299, adversar al regelui Andrei al IlI-lea. Un Magister Ugrinus se înfăţişă în congregaţia nobililor, saşilor, secuilor şi românilor din voievodatul Transilvaniei convocată de regele Ungariei, Andrei al II-lea la Alba Iulia în 1291, cu pretenţie de a-i restituite posesiunile de la Făgăraş şi Sâmbăta care au fost mai înainte ale lui şi antecesorilor săi, acum înstrăinate. După cercetarea cauzei regele îi restituie aceste posesiuni, pentru el şi unnaşii săi22 23. I. Puşcariu respinge aceeaşi identitate a acestui Ugrinus (1291) cu Ugrinus - 1281 (fiul comitelui Barch de genere Chak - după Nagy Iván de origine maghiară - aflat în proces cu episcopul de Alba Iulia pentru posesiuni în Bihor), identitate atribuită de R. Rosier opinează apoi că Ugrinus - 1299 (de Újlak), de origine germană (descendent din comiţii Hennenburg) e un alt personaj. Citează concluzia istoricului J. Chr. Engel : “La anul 1920 era un născut român cu numele de Ugrinus, domn şi stăpân al Făgăraşului şi Sâmbetei”, rezultând, deci, că între Ugrinus maghiar - 1281 şi Ugrinus german - 1299 se plasează acest Ugrinus român - 1291. Nu ştie de unde are Engel (sau Eder, de la care se preia) dovadă pentru aceasta, opinia lui fiind : “Dar fie Ugrinus de la 1291 de origine maghiară, gennană sau română, pentru noi astăzi chestiunea a devenit irelevantă.”2’ Lui Röesler îi trebuia un stăpân maghiar Ugrinus, peste toată Ţara Făgăraşului în scopul demonstrării acelei pretinse imigrări târzii a românilor din sudul Dunării la sud de Carpaţi şi de aici în sudul Transilvaniei, deci a unei direcţii de mişcare demografică românească exclusivă şi tocmai inversă celei preponderente petrecute în secolul respectiv. 21 Academia Română. Discursuri de recepţiune, XXIII, Ugrinus - 1291. Discurs rostit la 9(22) martie 190! în şedinţă solemnă de loan Puşcariu, membru al Academiei Române, cu Răspuns de B. Petriceicu - Haşdeu, membrua al Academiei Române, Bucureşti, C. Gobi, 1901, p. 17. 22 Ibidem, p. 5 - 6. Diploma regală în acuză publicată în Colecţia Hurmuzaki, Documente. 1, p. 510. 23 Ibidem, p. 7 - 8. 283
