Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Nicolaie Edroiu: Cercetări genealogice privind boierimea făgărăşeană: Ioan Cavaler de Puşcariu şi Andrei Veress
Publicarea materialului documentar adunat de loan Puşcariu prin metodele menţionate, material pus de altfel chiar atunci la dispoziţia ASTREI “spre întrebuinţare”, avea să întârzie însă vreme de trei decenii. Intre timp au apărut contribuţii noi, erau editate documente atingătoare la problematica respectivă; cu toate acestea abia sub preşedinţia lui G. Bariţiu ASTRA relua, după 1890, acest proiect ştiinţific de domeniul Genealogiei, unul dintre primele iniţiate în cadrul Asociaţiunii. Autorul materialului continuase adunarea de material istoric, preconizând publicarea lui în trei părţi : prima urma să cuprindă conscripţiile din anul 1862 şi extrase din diferite colecţii de documente privind familiile nobile române, iar cel de-al doilea ordonarea acestui material după criteriul alfabetic, având în vedere metoda utilizată şi de Kővári L. şi Nagy Iván. E ceea ce s-a publicat sub auspiciile ASTREI cu titlul Date istorice privitoare la familiile nobile române la Sibiu în 1892 (partea I) şi respectiv 1895 (partea a Il-a); cea de-a treia parte unna, în proiectul genealogistului, să “cuprindă publicarea cronologoică a diplomelor şi altor documente privitoare în special la familiile nobile de origine română pe câte sunt până acum descoperite şi se vor mai putea aduna de aici înainte”1'. Această parte însă nu a mai fost publicată, autorul prevăzând dificultăţile, şi că lucrarea, dacă va fi sprijinită din toate părţile, “poate să ia o extensiune considerabilă.” Precuvântarea la Partea I-a datată de loan Puşcariu “la Bran la începutul anului 1892”, începea cu următoarea exprimare : “între cele mai însemnate fântâni auxiliare - de cari se foloseşte istoria - se numără şi datele genealogice şi heraldice. Până şi Biblia, Evangheliile, Sinaxarele şi alte cărţi bisericeşti - ce sunt ele - în partea lor cea mai remarcabilă - alta decât genealogii?”15 16 Sintetizând datele avute la dispoziţie, Puşcariu deducea că “familiile nobile române din Ungaria se trag din funcţiuni mai vechi sau din titulaturi mai recente”, prezentându-le pe cele mai remarcabile cu exemplificări : voievozii, banii (Severinului), comiţii, cnezii, boierii, castrensii şi plăieşii (grănicerii), sclopetarii sau puşcaşii, şi grupa titularilor nobilitare recente (conţi, baroni, nobili armalişti) în care au intrat mai ales clerici şi funcţionari superiori. “Opul” genealogic întocmit de loan Puşcariu a avut un deosebit ecou în lumea ştiinţifică încă prin disertaţia din 186217, care îi prezenta 151. Puşcariu, Dale istorice privitoare la familiile nobile române I, p. VIII. 16 Ibidem, p. III. 281
