Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)

Bujor Dulgău: Nobilimea românească în izvoarele arhivistice sătmărene

localitatea Tivadar apare numele Ioannes Turkuly, desigur loan Turcu. în Eteni sunt înscrişi, între cei 6 nobili, Michael Oláh şi Martinus Oláh, posibili români, iar în localitatea Fancsika figurează Michael Danes, cu certitudine Mihai Danciu2 26. 0 nouă conscripţie, întocmită în cursul anului 1718 de către judele nobiliar Nicolaus Apagyi şi un conscriptor delegat, consemnează nominal iobagii, libertinii şi annaliştii din opt localităţi ale comitatului, cu menţiunea “captivus” în dreptul unora dintre aceştia. Printre cei salvaţi figurează şi Pap András din Forgolany, poate Pop Andrei (?)27. Conscripţia trebuie pusă în relaţie directă cu ultima mare invanzie a tătarilor din 29-30 august 1717, când au fost luaţi în captivitate 562 de nobili şi 902 supuşi din cuprinsul comitatului Ugocea. Dintre aceştia vor reveni la vetrele lor 363 de nobili şi 498 supuşi28. Nobilii annalişti vor mai fi conscrişi în cursul anului 1743, deci după epidemia de holeră din 1742, fiind semnalaţi 6 nobili români în Gherţa Mare şi 1 nobil în Turţ, pentru ca în conscripţia din 1754/1755 să figureze câte 3 nobili în fiecare din aceste două localităţi2*’. Dispersia nobililor români în Ugocea trebuie să fi fost mai mare, din moment ce întâlnim un astfel de nobil şi în localitatea Fertöss Almás, în persoana lui loan Drăguş, înscris într-un tabel nominal cu voluntarii participanţi la revoluţia din 1848-1849, document păstrat în arhiva parohiei reformate Adrian30.

Se cunoaşte faptul că până la revoluţia de la 1848 comitatul Satu Mare era împărţit din punct de vedere administrativ-teritorial în patru plăşi: Nir, Crasna, Someş şi Baia Mare. ultima fiind şi cea mai întinsă. Plăşile erau divizate, la rândul lor, de prin secolul al XVIII-lea, în cercuri conduse de un vicejude al nobililor sau jude substituit.

Instituţia noastră păstrează o conscripţie a nobililor din cercul nr. 1 al plăşii Baia Mare, datată 10 februarie 1809 în târgul Oraşu Nou, întocmită de primjudele nobiliar Betsky Antal, asesorul Nagy Sigmond şi juratul Mándy Beniamin. Era anul ultimei ridicări generale (insurrectio generalis) a nobilimii în timpul războaielor napoleoniene, soldată cu eşecul de la Győr, după cele din 1797, 1800 şi 180531. Pentru insurecţia din 1805 au fost conscrişi în comitat 5587 de nobili: 1608 în plasa Nir, 1566 în plasa Crasna, 1569 în plasa Someş şi

2S Urbariale, dosar nr. 939, f. 4, 7 şi 16.

27 Urbariale, dosar nr. 941. f. 1-8.

2R Szabó István, Ugocsa megye, Budapest. 1937, p. 207.

29 Ibidem, p. 171.; vezi şi Bujor Dulgău. Raporturi feudale în Ţara Oaşului in sec. XVI-XIX,

în Satu Mare. Studii şi comunicări, IX-X, 1992-1993, p. 95.

30 Ecleziastice, dosar nr. 4, f. 51.

31 Szekfû Gyula, Magyar történet. V, Budapest. 1936, p. 205-206.

264