Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Sipos Gábor: Calvinismus la romănii din Ţara Haţegului la începutul secolului al XVIII-lea
Acestea din urmă pot fi mai îndeaproape cunoscute în ultimul deceniu al secolului al XVII-lea, când propaganda catolică în favoarea unirii cu Roma şi rezistenţa cercurilor conducătoare protestante atrag atenţia asupra calvinismului românesc haţegan. în ianuarie anului 1699 cu ocazia cercetării oficiale întreprinse de asesorii comitatului Hunedoara în ţinutul Haţegului la Băieşti, în legătură cu atitudinea preoţilor români faţă de actul unirii religioase, s-au prezentat în faţa anchetatorilor 11 preoţi „cari trăiesc cu libertatea de nobili“ şi au declarat „că până acum au atârnat de episcopul maghiar [adică reformat], de protopopul refonnat din Deva şi de episcopul român şi vreau să depindă şi mai departe de aceştia“* 2. Cei 11 preoţi amintiţi adresau peste câteva luni o petiţie către guvernatorul Gheorghe Bânffi, cerând protecţia forurilor guvernamentale împoriva constrângerii la uniaţie a mitropolitului Atanasie. Rezoluţia lui Bânffi declară că episcopul român unit cu biserica catolică nu are nici o jurisdicţie asupra preoţilor petiţionari uniţi cu biserica reformată şi Statusul Reformat îi va apăra în starea lor anterioară.3 Consistoriul Suprem al bisericii reformate din'Ardeal, prezidat tot de Bânffi în şedinţa din 18 iunie 1699, a discutat problema preoţilor uniţi cu biserica reformată şi a hotărât că va înainta o petiţie către Gubemiu în vederea apărării acestor slujitori ai Domnului „contra persecutores“, potrivit rezoluţiilor regale4. La 28 noiembrie 1700 Consistoriul Suprem Reformat emitea litterae assecuratoriae promisă, fiind incluşi în textul documentului numele a 17 preoţi români haţegani aderaţi la biserica Bânffi György Gubernátornak is jól.“ Némely Erdélyben történi dolgoknak feljegyietése, Manuscris în Biblioteca Centrală Universitară (BCU) Cluj-Napoca, Mss. 859/b, p. 93v. 2 Ştefan Meteş, Atitudinea preoţilor români din finului Haţegului fată de unirea cu Roma. în: Renaşterea. 1947, nr. 22-23. 3 „Ez ide alább meg irt ... Hatzek vidéki egynéhány Oláh papoknak igen alázatos supplicatiojuk Mlgos Gubernátor Urunkhoz ő kméhez. ... Mi egészen a régi fejedelmek annuentiajok szerint püspök urunktól [adică de cel reformat] el nem szakadunk...“ Rezoluţia lui Bánffi: „mint hogy penig már magatok uniáltáok magatokat a reformata religioval, azért az oláh püspöknek, ki is magát az caholica religioval uniálta. semmi jusrisdictioja rajtatok nincsen, hanem az református püspöktől kell függésieknek lenni, melyben ... az Református Status manuteneal is benneteket. Bonczida 27 maji 1699." Editat de Ion Lupaş: Documente istorice transilvane, vol. I. Cluj, 1940, p. 474^376. 4 Arhivele Naţionale Maghiare (MOL) Budapesta, P 1952 Arhiva familiei Bethlen, 10. tétel, I. csomó. „15. Az Hunyad vármegyei Oláh Papok dolgáról, kik a Refţonnata] Religjioval] unialtak magokat a Meltosfagos] Gubemiumot supplicatioval kell rnegh találni, hogy az eö F[elsé]ge k[e]g[ye]lmes resolutioja szerin mautenealtassanak es contra persecutores manutenealtassanak.“ 208
