Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)

Marius Diaconescu: Răscoala nobililor maramureşeni din 1492

stăpânirea unor sate maramureşene47. Treptat reuşesc să intre în posesiunea mai multor proprietăţi. Dragffieştii au adoptat aceeaşi tactică faţă de nobilii autohtoni ca şi strămoşii lor, Drag şi Bale48. Au lăsat spre folosinţă vechilor proprietari pământurile şi pădurile, pretinzând în schimb serviciul militar în cadrul banderiului lor şi probabil unele contribuţii materiale49. A fost un compromis rezultat în urma presiunilor repetate ale lui Bartolomeu Dragffy.

Este interesant că documentele relevă o altă poziţie faţă de un alt magnat care a abuzat de funcţiile avute şi a uzurpat dreptul de proprietate ale multor nobili autohtoni. Sigismund Pogány, numit comite în locul lui I. Horwath, împreună cu Matei Tikorowsky sau singur, începând din 1495 şi-a însuşit o serie de proprietăţi maramureşene, declanşând o serie de proteste ale autohtonilor. Factorii de decizie din regat, regele sau palatinul, au dat câştig de cauză magnaţilor maghiari, negând drepturile nobililor proprietari50 51. Cumpăna secolelor XV-XVI este caracterizată de mulţimea proceselor dintre nobilii români autohtoni şi Pogăneşti. In 1518, de exemplu, "universitas nobilium comitatus et terre Maromorisiensis" s-a plâns regelui împotriva abuzurilor lui Sigismund Pogânysl.

Răscoala din 1492 apare astfel ca o graniţă între două epoci diferite pentru societatea maramureşeană. Dacă penetrarea nobililor maghiari şi încălcarea drepturilor nobililor români autohtoni este o consecinţă a rebeliunii rămâne în sfera speculaţiilor52. O caracteristică a

47 I. Mihályi, op. cit., nr. 353, p. 609, Bartolomeu Dragffy avea un oficial în Bocicoi şi Lunca.

48 R. Popa,op. cit., p. 250.

49 Arh. Naţ. Baia Mare, fond Prefectură, seria Familii nobile maramureşene, nr. 564, f. 6-12.

511 Biblioteca Mare a Colegiului Reformat din Debrecen, Ungaria, păstreză, în cadrul fostei colecţii de documente a Liceului Reformat din Sighet, foarte multe acte care reliefează dimensiunea conflictului dintre membrii familiei Pogány şi maramureşeni. Cf. R 2579/107, 110, 112, 113, 115, 116, 121, 124, 125, etc. Aceste abuzuri sunt relevate şi de alte surse. Penetrarea familiei Pogány în Maramureş va fi surprinsă într-un alt studiu în viitorul apropiat.

51 Debrecen. R 2579/ 145.

52 Este posibil ca Dumitru din Dragomireşti să-şi fi pierdut proprietăţile tot în urma acestor evenimente. în 1499, Petru Dolhay încearcă să intre în stăpânirea averilor acestuia, răposat deja, care, în urma unor fărădelegi ("quod idem quondam Demetrius Dei et hominum timoré post posito spoliis. rapinis et aliis malis actibus se exposuisse et pro eisdem iam pridem ut manifestus predator detentus et jure mediante palo suffixus esse dicitur.." , I. Mihályi, op.

196