Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Marius Diaconescu: Răscoala nobililor maramureşeni din 1492
proces de durată (care s-a întins până la începutul secolului XX) care a modificat componenţa etnică a unei mari părţi a Maramureşului0. în veacul al XV-lea mai persistă structura socială statuată în secolul precedent şi care a fost foarte bine surprinsă de reputatul Radu Popa9 10 11. Nobilimea din Maramureş era încă la sfârşitul secolului al XV-lea în majoritate absolută românească, descendentă din cnezii înnobilaţi în epoca angevinilor. Cea mai mare parte a acestora aparţineau categoriei micii nobilimi care, în schimbul unor servicii militare în contingentul regelui, beneficia de anumite libertăţi şi privilegii, precum şi de recunoaşterea dreptului de proprietate asupra satelor sau părţilor de sate moştenite de la înaintaşi. Pe lângă obligaţiile militare, trebuiau să presteze anumite servicii la cămara de sare. Relaţiile dintre mica feudalitate maramureşeană şi autorităţile regatului maghiar au evoluat în funcţie de interesul pe care îl prezentau pentru campaniile militare ale regatului, precum şi de poziţia unor potentaţi locali. în timpul Huniazilor, nobilimea românească din Maramureş a beneficiat de recunoaşterea şi întărirea vechilor lor libertăţi, ca o răsplată pentru contribuţia la campaniile militare de la mijlocul veacului. Tentativele de abuzuri ale unor potentaţi, ca Ambrozie de Dolha de exemplu, erau relativ repede anihilate, sau cel puţin ameliorate, cu concursul factorilor de judecată şi decizie din regat. Primele intenţii ale familiei Dragffy de a-şi revendica fostele proprietăţi uzurpate de strămoşii lor în urmă cu un secol s-au lovit de protestele autohtonilor". Specificul românesc al feudalităţii maramureşene este prea puţin afectat de maghiarizarea unor ramuri ale familiei Dolhenilor şi Domneştenilor. Cu excepţia familiei Kun de Rozsâly, care a venit în Maramureş pe la sfârşitul sec. al XIV-lea12, nu cunoaştem existenţa altor nobili maghiari în comitat13. Populaţia maghiară din târgurile de coroană 9 Pentru colonizarea rutenilor în Maramureş, cf. M. Diaconescu, Colonizarea rutenilor în Maramureş în sec. XV-XVI, în Satu Mare, XIII, 1996, p. 93-98. 111 R. Popa, Ţara Maramureşului in veacul al XIV-lea, Bucureşti. Ed. Academiei RSR. 1970, passim. 11 I. Mihályi, Diplome maramureşene din secolul XlVşi XV, Sighet, 1900, nr. 300, p. 517- 519, nr. 319. p. 548-550, etc. 12 R. Popa. op. cit., p. 192. IJ loan Aurarul (Forintverö) din Baia Mare stăpânea Bocicoiul şi Lunca, înjur de 1475, doar în urma zălogirii satelor de către Mihail Tatul. Iványi Béla, Teleki cs. gyömröi. nr. 366, p. 176.Nu poate fi asimilat categoriei nobiliare, fiind vorba doar de un cămătar. 187
