Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Ioan Haţegan: Banatul la 1478. Sinteza vieţii economice, politice şi militare a unui ţinut într-un an de răscruce al istoriei sale
Hysfalva. Posesiunea donată este Roskovany din comitatul Sáros, în părţile nordice ale Ungariei. Beneficiarul actului este unul dintre micii nobili care gravitează în jurul magnaţilor, participând la toate acţiunile seniorului. Pentru merite deosebite el primeşte donaţia citată. Actul nu are în sine nimic deosebit, dar ne interesează prin cele două menţiuni despre Pavel Chinezu: este comite de Timiş şi comandant suprem al armatelor regale. Menţiunea a doua “gencium ragalium summits capitaneus" este singulară pentru întreaga activitate a lui Pavel Chinezu, nemaifiind întâlnită în cuprinsul nici unui alt document. Ea nu a fost folosită nici de istorici, fie din pricina unicităţii, fie din necunoaşterea documentului care o conţine. Această funcţie este o urmare directă a faptelor sale de arme din anii trecuţi, în special din campania austriacă din 1477. Este totodată cea mai înaltă funcţie militară de comandă spre care poate tinde un oştean. De data aceasta ea a fost acordată nu unui nobil dintr-una dintre marile familii de maganţi ci unui om ridicat din mijlocul poporului, care a făcut dovada unor neobişnuite dovezi de virtute militară în cursul ultimelor două decenii. Situaţia nu a durat prea multă vreme întrucât două mari pericole ameninţau regatul în aceşti ani: turcii la sud şi austriecii la vest. Cum Pavel Chinezu îşi exprimase deja dorinţa de a nu mai lupta împotriva creştinilor ci exclusiv împotriva turcilor, şi regele i-a înţeles-o9, iar necesităţile militare reclamă împărţirea trupelor în două fronturi total opuse, nici coordonarea acestora nu mai putea fi asigurată de un singur om. Ca urmare Matia Corvin a împărţit armata în două părţi: cea sudică sub comanda lui Pavel Chinezu şi cea nordică sub Ştefan Zapolya. De la Iancu de Hunedoara şi Mihail Szilagyi nici unui comite de Timiş nu i se mai încredinţase o asemenea funcţie, pe care Pavel Chinezu o va păstra până la moarte. Marea importanţă a funcţiei de comite de Timiş se poate observa dintr-o privire asupra salariului primit de acesta: 7.000 florini aur şi 1.000 florini convertiţi în sare; în comparaţie cu al voievodul Transilvaniei, care avea 9.000 florini aur şi 3.000 florini în sare, iar palatinul regatului nu avea decât 4.000 florini aur. 9 Francesco Fontana, op. cit., p. 211. 164
