Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Adrian Andrei Rusu: Nobilimea Românească şi biserica în secolul al XV-lea
din urmă în Transilvania, dovedea raportul în care Biserica catolică se găsise cu societatea laică. Chiar în faţa unor certe dovezi care pledează pentru treceri la catolicism, sunt de consemnat câteva observaţii restrictive. Cea mai curioasă problemă rămâne aceea a lipsei totale de informaţii privitoare la un cler catolic în zonă, cler clar racordat structurilor organizate ale episcopatului catolic transilvan. Până şi mănăstirea franciscană de la Haţeg pare să se fi desfiinţat după pustiirea ei de către turci, în anul 1479. Cine era deci investit cu organizarea şi menţinerea doctrinară a cultului ? Singurii în măsură să o facă ar fi fost, în primul rând străinii. însă singurii preoţi catolici a căror prezenţă a fost consemnată în Haţeg a fost aceea a oamenilor de mărturie ai capitlurilor, ai celui din Alba Iulia în special. Dar prezenţa acelora a fost totdeauna circumscrisă unor rosturi notariale laice, care reclamau o mărturie ocazională, stabilită în teren, în hotare de moşii, eventual la o adunare locală. Singurul lucru care merită a fi remarcat, pe lângă “specializarea" la care ne-am referit ceva mai sus, este o interesantă tentativă de eludare a practicilor obişnuite, în favoarea acelora locale, cu recunoaşterea atribuţiilor vechii adunări districtuale. La întrebarea dacă această abatere procedurală nu a fost cumva înlesnită de către originea locală a capitulărilor, am fi în măsură să sprijinim răspunsul afirmativ şi prin observaţia asupra efortului şi succesului cu care au început să fie redate în grafie latino-maghiară, antroponimele şi toponimicele româneşti. O altă situaţie asemănătoare întâlnim la călugării franciscani din mănăstirea de la Hunedoara. Din rândul lor s-au recrutat consecvent misionari care urmau să activeze în Ţara Românească, la Târgovişte. Deci, în principiu, a fost posibil ca Haţegul să fi dat naştere unei elite intelectuale de formaţie latină, pusă evident în slujba Bisericii catolice. Fenomene identice s-au petrecut şi la nivelul vecinătăţilor româneşti din Banat şi Ţara Crişului Alb. Ca şi acolo, puţini slujbaşi ai Bisericii catolice sunt precis identificabili, după familiile din care proveneau, datorită rigorilor impuse de canoane. După sesizarea acestor fenomene, adăugăm imediat că validarea acelei categorii intelectuale catolice româneşti o descoperim constant doar în afara pământurilor din care a provenit. Drept urmare, răspunsul asupra unor prezenţe stabile de cler catolic în Haţeg, nu l-am găsit. Având în vedere organizarea Bisericii reformate, din secolele următoare, sunt de admis doar prezenţele unor 140
