Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)

Ioan Drăgan: Cnezi şi nobili români în vremea Corvineştilor

românească Sântămăria şi cele două predii Călan, dăruite în 1444 alesului Andrei de Peşteana21 sau cele cinci posesiuni bănăţene obţinute de un alt egregius, Nicolae de Bizere22.

Situaţia Haţegului vine să întărească imaginea proprietăţii de tip românesc întâlnită în celelalte ţinuturi amintite. In luna noiembrie 1453 la Praga cancelaria regală folosea un formular perfecţionat pentru o serie amplă de danii româneşti pentru haţeganii din Sălaşu, Săcel, Râu Alb, Râuşor, Vad, Sânpetru, Densuş şi Ciula23. Beneficiarii susţineau cu toţii "că s-au aflat dintotdeauna în stăpânirea netulburată a acelor (posesiuni) ca şi ceilalţi nobili adevăraţi şi că se află şi acum". Dania era condiţionată de stăpânirea anterioară, ereditară (premissis sic stantibus) şi "în măsura în care posesiunile în cauză nu ţin de vreo cetate regală sau de vreo dregătorie din acele părţi ardelene". Ea era acordată "sub aceleaşi condiţii, slujbe şi obiceiuri, sub care înaintaşii noştri regi ai Ungariei obişnuiau să doneze moşii şi sate în districtele româneşti"24. în cazul altor danii pentru maramureşeni, formularul suferea adaptările necesare, înlocuindu-se districtele cu "acele părţi" sau chiar "comitatul Maramureş". Să notăm, deci, elementele definitorii ale stăpânirii nobiliare româneşti, aşa cum rezultă din conţinutul acestui formular şi din documentele mai sus citate:

1 - caracterul ereditar. Toate posesiunile menţionate au aparţinut donatarilor, care le-au stăpânit de mult timp (a dudum), după cum înşişi declară.

21 "Sub illis modis, serviciis et conditionibus quibus alie possessions wolachicales per aliosque reges Hungarie... consueverunt solite fuerè' (Haţeg. I, 96)

22 "Sub illis conditionibus et serviciis quibus alie possessions wolachicales per predecessores nostros reges conferre solite fuerè' (Dania regală din 11 iunie 1444, Buda, DRH.D. I, p.375-377)

23 Haţeg, 1, 166-175.

24 Ilustrăm cu actul din 15 noiembrie 1453 pentru Duşa de Densuş şi alţii, dăruiţi cu mai multe posesiuni ereditare la Densuş, Ciula ş.a ”... in quorum pacifico dominio üdém... ad instar ceterorum verorum nobilium se a dudum perstitisse et persistere asserunt etiam de presenti, simulcum omnibus earundem utilitatibus et pertinentiis. terris scilicet arabilibus...premissis sic stantibus et dummodo dicte possesions ac medietates possessionum prescriptarum ad aliquod castrum nostrum regale vet ad aliquem officiolatum illarum partium Transsilvanarum non pertineant, sub eisdem conditionibus. servitutibus et cosuetudinibus quibus predecessores noştri reges Hungarie in districtibus Volachorum possessions et ville donări consueverunt.."(Haţeg, I, 169).

118