Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Ioan Drăgan: Cnezi şi nobili români în vremea Corvineştilor
Dispariţia cnezului posesor liber. Interesul nostru cade mai întâi asupra categoriei străvechi a cnezilor posesori liberi, mai precis a ceea ce a mai rămas din ea în epoca cercetată, comparată cu continuatoarea sa directă: nobilimea română de origine cnezială. Cele două categorii ale feudalităţii româneşti au coexistat timp îndelungat, cnezul urmărind recunoaşterea statutului nobil prin act regal de danie, iar nobilul român (numit o vreme cnez nobil), asimilarea deplină din punct de vedere juridic cu "nobilii adevăraţi" ai regatului. Noţiunea românească străveche care îi defineşte pe cnezii posesori liberi, aceea de cnez, o vreme şi cnez nobil, după obţinerea actului de posesiune, cedează definitiv locul în perioada cercetată termenului oficial de nobil sau nemeş, dispărând la începutul domniei lui Matia. Doar două danii am găsit după anul 1440, care să-i califice expres pe beneficiari drept cnezi. Una a lui Vladislav I din 6 iulie 1442, prin care dăruieşte "cnezilor români" (keneziorum wolachorum) Nicolae Turcin de Gamza, Mihai de Cornet, Nicolae şi alţi patru din Berzews, părţi din posesiunile Berzews, Ohaba şi Ohabiţa din districtul Lugoj4. Cealaltă este donaţia lui Iancu de Hunedoara din 20 iulie 1445, dată chiar din Hunedoara pentru cnezii din Râu Alb, Petru fiul lui Balotă, Valentin fiul lui Vlad ( Wlad) şi Valentin fiul lui Tatul, pentru posesiunile Râu Alb şi Ohaba stăpânite până atunci cu titlul de cnezat5. Cnezii se pot ascunde şi sub calificativul etnic "români (credincioşi)" (fideles Valachi) fără altă precizare; mai frecvent însă acesta este asociat cu cel de "nobil" (nobiles Valachi). Cnezii apar mai explicit sub nume colectiv în compunerea societăţii şi a adunărilor româneşti din districtele privilegiate şi în anumite formulare de cancelarie cu ocazia donării unor cnezate. La 1447 dania lui Iancu de Hunedoara dăruia lui Simion de Cuhea cnezatul acelei posesiuni, fost al fratelui său, "cu toate drepturile şi foloasele, cu care ceilalţi cnezi obişnuiau să-şi ţină de drept cnezatul "6 *. Acelaşi guvernator dăruia patru ani mai târziu nobililor din Dolha două posesiuni rutene "după obiceiul şi asemenea cnezilor români" (more et ad instar keneziorum valachalium)1. în Haţeg, la 1458, o danie de cnezat la Băieşti se face în condiţiile "în care obişnuiau să-şi ţină cnezatele ceilalţi cnezi şi 4 Pesty, Krassó, III, 292.(în cazul ediţiilor se indică numărul documentului) 5 Haţeg. I, 104 6 Mihályi. 194: "simul cum omnibus iuribus et proventibus quibus aţii kenezii keneziatum de iure consueverunf'. 1Mihályi. 212. 112
