Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
II. Catalogul descoperirilor
98 fragmentat, un dinte de 7,2 cm lungime, cu urme de prelucrare, care putea fi folosit ca străpungător (pl. 131/11); un percutor din cremene, cu evidente urme de folosire (pl. 131/10), un deşeu nedecorticat, din obsidiană (pl. 131/7). Tot aici mai menţionăm şi un fragment de vas Baden, găsit în stratul vegetal deranjat de arături (neilustrat). Sunt prezente toate cele trei categorii de ceramică: grosieră, intermediară şi fină. Pasta este, în general, omogenă, având ca degresant nisip fin şi, mai rar, cioburi pisate mărunt şi paiete de mică. Este bine arsă şi are culori închise: neagră, maronie, cenuşiu închisă, dar şi gălbui-roşiatică şi cărămizie (în special fragmentele din vasele de capacitate mare). Mai multe fragmente prezintă urme evidente de ardere suplimentară. In general, ceramica fină şi semifină este îngrijit netezită, angobată şi lustruită, ceramica de culori închise având un luciu metalic. In privinţa formelor menţionăm că se găsesc şi pot fi reconstituite aproape toate tipurile ceramice specifice culturii Tiszapolgâr: pahare, vase mari (de provizii), oale, boluri, cupe, fructiere (ultimele trei tipuri pot fi cu şi fără picior, înalte şi perforate) castroane şi străchini profilate, suporturi de vase, etc. (pl. 129-137). Aproape jumătate din întregul material ceramic descoperit este ornamentat. Decorul este simplu şi mai bine reprezentat de ornamentele plastice: proeminenţe-cioc perforate şi semiperforate, butoni simpli ascuţiţi sau alungiţi, de obicei perforaţi orizontal, dispuşi pe corpurile vaselor, respectiv sub buza acestora, butoni plaţi, gurguie şi, mai rar, torţi în bandă. Decorul imprimat este reprezentat de impresium mici, rotunde, dispuse în şiruri de obicei duble, amplasate orizontal sau oblic pe corpul vaselor, câte trei în triunghi sau mai multe (9) în romb. Impresiunile mari şi alveolele mari, adâncite, se găsesc fie câte una, fie dispuse în triunghi. La Vezendiu apare şi barbotina stropită, destul de rar, fin, dar întotdeauna de culoare maronie sau gri şi se găseşte numai pe un singur tip ceramic: pe castroane (pl. 130/1). Ca menţiune specială amintim că aici a fost sesizată şi incrustaţia cu pastă albă, cu care au fost umplute impresiunile
