Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)

II. Catalogul descoperirilor

78

De la suprafaţă a fost adunat un bogat material ceramic şi unelte din piatră şlefuite. Ceramica are, în general, culoare cenuşie, gălbuie şi roşiatică, mai rar maronie şi brună; degresantul este mâlul şi nisipul fin; aspectul este „săpunos”. Poate fi împărţită în două categorii: grosieră, de uz comun, de culoare gălbuie şi roşiatică, pastă neomogenă, netezită superficial şi o ceramică fină care provine de la vase cu pereţi subţiri, de culoare cenuşie, angobată, bine netezită, bine arsă şi uneori chiar lustruită. Fiind foarte fragmentară, cu greu se pot reconstitui câteva forme: pahare, cupe sau boluri cu sau fără picior (unele cu perforaţii), castroane şi vase cu corp bombat. Decoraţia este foarte simplă, reprezentată de ornamentele clasice: proeminenţe perforate şi semiperforate, mari şi mici, în funcţie de dimensiunile recipientului, şi gurguie rotunde. In două fragmente, provenind de la picioare de vase, sunt perforaţii rotunde. Menţionăm că pe nici un fragment nu apar impresiunile, striurile sau barbotina. A fost descoperit şi un topor şlefuit, din andezit, de formă dreptunghiulară, plan-convex în secţiune. Paradoxal, nu au fost găsite microlite sau deşeuri de prelucrare din silex ori obsidiană.

Semnalăm faptul că între materialele Tiszapolgâr din punctul „La meri” se găsesc şi două fragmente Coţofeni, decorate cu linii incizate adânc, dispuse în zig-zag şi oblice, care se întretaie. PI. 113/4-8 şi pl. 114, 115. Aşezare Tiszapolgâr A.

55. SÂNCRAIU SILVANIEI (com. Dobrin, SJ) Hotarul satului

In hotarul satului, fără a se cunoaşte alte date precise au fost găsite fragmente ceramice neolitice şi eneohti.ee201. Acestea au ajuns în colecţiile Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj- Napoca, inv. P. 22096-22099. Gh. Lazarovici include situl în arealul culturii Tiszapolgâr202.

201 M. Roska, op. cit., p. 275; E. Lakó, op. cit., p. 71.

202 Gh. Lazaiovici, op. cit., p. 17.