Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
II. Catalogul descoperirilor
50 ferată, ambele având aceleaşi dimensiuni: 10 x 1,5 x 1,3 m cele două casete au fost practicate lângă S. V, pentru dezvelirea unui bordei din epoca Laténe (pl. 10). In S. I şi S. V nu au fost găsite urme ale culturii Tiszapolgâr, acestea concentrându-se numai în zonele central-nordică şi sudvestică, cele mai înalte fiind puse în evidenţă prin S. II şi respectiv S. III şi S. IV. Şi în aceste secţiuni stratul de cultură Tiszapolgâr aflat mai la suprafaţă a fost distrus şi degajat de lucrările agricole, păsttându-se intact numai pe o adâncime de 10-12 cm sub solul vegetal. Stratigrafia evidenţiată de secţiunile menţionate se prezintă astfel: -0-30 (35) cm sol vegetal, deranjat de lucrările agricole; conţine materiale eneolitice (Tiszapolgâr) amestecate cu cele neolitice târzii, precum şi bucăţi masive de chirpici (S. III) provenind de la locuinţe incendiate; -30-40 cm strat de cultură, de culoare cenuşie conţinând material Tiszapolgâr; -40-90 cm strat de cultură neolitic, de culoare brună-cenuşie; -90-120 cm sol negru, uneori pigmentat, dar steril din punct de vedere arheologic; -120-140 cm sol roşcat, iar la -140 cm apare solul viu, lut galben, nederanjat (pi. 11/a, b). Datorită faptului că suprafaţa săpată a fost redusă, scopul săpăturii fiind acela de stabilire a perimetrului sitului, nu au fost descoperite complexe deosebite. In S. II, în ultimul carou spre nord, la baza stratului de cultură Tiszapolgâr a fost descoperită o vatră de formă ovală, cu dimensiunile de 80 x 70 cm şi o grosime de 8-10 cm (pl. 11/a). Se prezenta ca o puternică arsură la roşu cu făţuială de culoare albă-gălbuie; era o vatră deschisă, în secţiune nefiind surprinse urme de locuinţă. In S. III stratul de cultură Tiszapolgâr era dizlocat pe o porţiune de 6 m de dărâmăturile unei locuinţe de suprafaţă, incendiată, care se remarcau bine şi la suprafaţă (pl. 11/b). Locuinţa, care nu a putut fi săpată, se profila clar numai în profilul estic al secţiunii, pe jumătatea orizontală estică a secţiunii, imediat sub stratul vegetal, având o orientare probabilă N-S (pe latura lungă). In S. IV stratul Tiszapolgâr era dizlocat aproape în întregime, fragmentele fund amestecate cu cele neolitice şi în stratul vegetal.
