Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
II. Catalogul descoperirilor
38 cu orientare NNV-SSE, la fel ca şi L. 1. De asemenea, în colţul de NV se găseşte o groapă de formă ovală cu diametrul 1,2 m ce se adânceşte 80 cm până la nivelul solului viu. Conţinea material provenit din locuinţa incendiată, groapa deranjând colţul acesteia (groapa nr. 13). Dm L. 2 a fost recuperat puţin material arheologic, ceramica fiind foarte fragmentată şi puternic arsă. Arsură şi înroşire se observă şi pe două toporaşe plate trapezoidale găsite în locuinţă (pl. 17/6-7) ca şi pe un topor perforat, rupt şi refolosit, care prezintă o încercare abandonată de reperforare (pl. 17/8). Tot aici a fost găsit un pandantiv din lut ars, în formă de pasăre (pl. 17/9) stilizată care are o perforaţie la mijloc. Capul păsării este întors spre dreapta şi are o ţinută mândră, de răpitor. Pe spate, în dreptul perforaţiei laterale are o impresiune rotundă. Datorită faptului că este fragmentată, forma, modul de utilizare şi semnificaţia nu le putem decât bănui. Tot din latura sudică a locuinţei a fost recuperat un vas mic, fragmentar, în formă de căuc, care în loc de toartă are o proeminenţe-cioc perforată (pl. 17/5). Pe baza material arheologic descoperit şi a observaţiilor stratigrafice din timpul cercetărilor, aşezarea Tiszapolgâr de la Cozard se datează în faza B a culturii, d. Staţia de epurare Intre anii 1981-1984 a fost construită staţia de epurare a apei, ocazie cu care lucrările de excavare şi taluzare precum şi cele de construire a bazinelor de decantare şi a iazurilor biologice au deranjat două aşezări eneolitic; una din perioada timpurie (cultura Tiszapolgâr) şi alta din perioada mijlocie (cultura Bodrogkeresztúr, aspectul Hunyadihalom37). Punctul se găseşte la cea. 1 km nord-est de municipiul Cărei, pe malul stâng al pârâului Poştei (azi canalizat) care aduna toate apele de pe raza localităţii şi se vărsa în Mlaştina Ecedea (azi în râul Crasna), într-o zonă de câmpie joasă. Lucrările, care au afectat o suprafaţă de cca. 4,5 ha, au distrus solul vegetal şi stratul de cultură preistoric, acestea fiind practic folosite la construirea digurilor înalte ale bazinelor. I. Németi, care a v I. Németi, ActaMP, XII, 1988, pp. 121-122, fig. 1.
