Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
II. Catalogul descoperirilor
36 grosieră, câteva pietre plate, sparte, cu urme de arsură, iar în marginea vestică un picior de vas perforaţii rotunde (pl. 54/3). Locuinţa nr. 1 (L. 1) a fost evidenţiată în jumătatea vestică a C. I şi cea estică a C. 11/995. S-a conturat, ca şi V. 1, la -60 cm prin concentrarea de chirpici mărunt amestecat cu lut galben bătătorit şi foarte multe fragmente ceramice. Conturul şi dimensiunile exacte nu au putut fi stabilite cu certitudine, gropile de pari neputând fi găsite datorită unor diferenţe de nuanţe de culoare mimmé între straturile eneolitic şi neolitic târziu. După lutul galben din podeaua locuinţei şi după dispunerea fragmentelor ceramice, aceasta avea o orientare NNV-SSE, o formă aproximativ rectangulară, cu lăţimea de 3,20-3,30 m şi axa lungă de cca. 4 m, colţurile de NV şi SV neputându-se observa din cauza unei gropi (G. 8) şi a unei deranjări ulterioare. Pe la jumătatea locuinţei, mai aproape de peretele de est se găsea o vatră (V. 2) la acelaşi nivel cu locuinţa şi cu V. 1 (exterioară). Avea o formă ovală şi dimensiuni mici: 60 x 40 cm. Era bine faţuită, şi era uşor înclinată spre sud. In jurul vetrei a fost găsită o cantitate mare de cenuşă şi cărbuni, iar de la aceasta spre sud, în interiorul locuinţei, foarte multe fragmente de vase, unelte din piatră şlefuită, microlite şi un nucleu din obsidiană, două săpăligi, un ciocan şi două străpungători din corn de cerb, sule din os şi o grămăjoară de cochilii de melci (peste 30 de bucăţi), pl. 53/5-57 şi 54-60. Groapa nr. 8 (G. 8) este de dimensiuni reduse şi se găsea în colţul de NV al L. 1. Avea un diametru de 1,5 m la gură şi se adâncea oblic până la 1,75 m. Conţinea mult chirpici, multe oase de animale, cenuşă şi cărbuni, mai ales spre fund, unelte rupte din corn şi os precum şi fragmente ceramice Tiszapolgâr (pl. 6/d, 61/1-7, 62/1-7, 63/1-9). Se remarcă faptul că în stratul de cultură eneolitic din cele două casete a fost descoperit un bogat material arheologic reprezentând numeroase fragmente ceramice, percutoare şi râşniţe din piatră, străpungători din corn şi os (C. I, pl. 47-53/1-4 şi C. II pl. 64-67). Groapa nr. 9 (G. 9) a fost surprinsă în capătul estic al S. III/1995. Este de dimensiuni modeste (1,1 m diametru şi 1,35 m
