Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)

III. Elementele componente ale culturii Tiszapolgár în vestul României

III. ELEMENTELE COMPONENTE ALE CULTURII

TISZAPOLGÁR ÎN VESTUL ROMÂNIEI

A. AŞEZĂRILE

Importanţa studierii aşezărilor, elemente majore în descifrarea unor trăsături specifice ale diferitelor comunităţi preistorice, dezvoltate într-o anumită epocă şi pe un teritoriu dat, nu mai trebuie demonstrată. Această finalitate este în atenţia tuturor cercetătorilor. Structurile aşezărilor, aflate în strânsă legătură cu mediul geografic, cu forme şi tipuri de relief, uneori chiar determinate de acestea, reflectă stadiul de civilizaţie a unor

comunităţi sau chiar al unei culturi1.

?

Alegerea unui anume loc de aşezare, n-a fost niciodată întâmplătoare. Printre determinări se găsesc întotdeauna factori generali, absolut indispensabili: apropierea de izvoare, de surse de apă, mai ales curgătoare, de terenuri favorabile practicării agriculturii, păşunatului şi vânătorii, existenţa pe aproape a unor resurse minerale şi posibilitatea de a apăra relativ uşor toate acestea, folosind poziţia geografică a locului. Amplasându-şi aşezările în imediata apropiere a cursurilor principale de apă, purtătorii culturii Tiszapolgâr le-au folosit eficient ca şi căi de comunicaţie, fapt care a înlesnit mişcarea acelor comunităţi pe arii geografice relativ întinse2.

Pentru zona de vest a României, cel mai mare impediment în abordarea problemelor legate de specificul aşezărilor aparţinând culturii Tiszapolgâr îl reprezintă puţinătatea informaţiilor sigure de care dispunem, în raport cu numărul mare de descoperiri efectuate în această regiune, informaţii care să fie rezultatul unor cercetări

1 D. Monah, St. Cucoş, Aşezările culturii Cucuteni din România, Iaşi, 1985, pp. 45-51; I. Paul, Cultura Petreşti, Bucureşti, 1992, pp. 16-21.

2 I. Bognár-Kutzián, op. cit., pp. 160-171.