Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)

II. Architectura ţărănească şi atributele locuirii

Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă

4. UTILITĂŢILE IMEDIATE Şl ELEMENTELE ARHITECTONICE CU VALOARE MAGICO-SIMBOLICĂ

Casa şi gospodăria ţărănească, fiind unităţi sacre în viaţa omului, sunt încărcate de elemente simbolice, care s-a dovedit că domină lumea, simbolul făcând legătura între individ şi mediul în care trăieşte. Fiecare parte componentă a casei şi a gospodăriei îşi are importanţa ei fizică, dar bineînţeles şi cea simbolică. în număr mare, obiceiurile şi credinţele legate de casă sunt văzute de Ion Ghinoiu sub forma unui „uriaş arbore: tulpina care, prin obiceiurile legate de uşă, pereţi, ferestre, vatră, sobă, piese de mobilier (paturi, mese, scaune, ladă de zestre, leagăn pentru copii etc.), face legătura între coroana arborelui, însufleţită de obiceiurile dedicate podinei, grinzilor, podului, căpriorilor, acoperişului, coşului, streaşinei etc., şi ramificaţia rădăcinilor, adică obiceiurile solicitate a fi împlinite pe pragul şi podeaua casei, pe solul şi subsolul familial”146.

Structura mentalului colectiv a impus anumite valori magicosimbolice pentru unele dintre elementele arhitectonice ale spaţiului, care au primit, astfel, valori spiritualizate maxime.

Mentalitatea colectivă a atribuit unor elemente arhitecturale valoare de simbol prin raportarea la anumite forme, credinţe, utilităţi.

Multe dintre acestea au fost încărcate, tot la nivel mentalitar, cu valoare magică şi au fost folosite ca elemente pentru diferite scenarii magico-ritualice de tipul descântecului terapeutic, care exploatează multe elemente de tipul pragului, vetrei, patului, meştergrinzii etc.

146 Ion Ghinoiu, „Casa românească. Plecarea şi sosirea sufletelor” în Ethnos, Bucureşti, nr. 1,1992, p. 74.

95