Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
II. Architectura ţărănească şi atributele locuirii
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă este egal cu numărul pereţilor clădirii. Capetele grinzilor sunt sub formă de consolă ce se prelungeşte în afara pereţilor, pe ele sprijinindu-se streaşină; grinda principală, numită meştergrindă, pe lungimea întregii construcţii susţine grinzile transversale. Aşadar, grinzile secundare sunt elemente susţinute, dar în acelaşi timp sunt şi susţinătoare, ele asigurând de fapt osatura tavanelor şi a podelei podurilor. în cazul în care casa are tărnaţ grinzile se prelungesc peste spaţiul limitat de aceasta; datorită lungimii, apare o prelungire a grinzii la fronton92. Stâlpii şi coloanele de susţinere în trecut erau confecţionaţi din lemn de stejar şi mai rar de nuc, în Ţara Oaşului şi Maramureş aceştia având şi rol decorativ93 94, ornamental. Tavanul ce acoperă limita în înălţime a spaţiului de locuit peste „grinzele” (adică grinzi), are scânduri „poditura” sau trestie pe care se aplică lipitură. Acoperişul protejează construcţia; forma cea mai des întâlnită este cea în patru ape, deşi multe din informaţiile privind costrucţiile ţărăneşti în vechime, ne spun că acestea aveau acoperişul în două ape. Structura obişnuită a acoperişului este formată din: scheletul de lemn, hăizaşul - din corni ori căpriori, tingile94 ce leagă cornii şi leţurile pe care se bate învelitoarea, care poate fi: şindrilă, draniţă, paie, trestie, ţiglă, poală, tablă (ultimele trei tipuri de învelitoare de dată recentă). Forma acoperişului era dată de tipul de învelitoare folosit, dar şi de zona geografică şi condiţiile climaterice. Acoperişul era înalt şi acoperit cu paie, şindrilă ori draniţă în zona Maramureş95, Oaş şi scund, acoperit cu paie, trestie, ţiglă în Codru şi zona de Câmpie. Informaţiile bibliografice şi cele de teren privind materialele şi 92 Grigore Ionescu, Arhitectura populară in România, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1971, p. 54. 93 Boris Zderciuc; Geogeta Stoica, op.cit., p. 8. 94 Inf. Mihoc Gheorghe, 58 ani, Certeze, jud. Satu Mare, 2007. 95Mihai Dăncuş, Zona etnografică..., p. 124. 56
