Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
IV. Disoluţii arhitectonice în satul tradiţional din nord - vestul Tranvaniei. Palatul rece versus casa primitoare
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă Nu puţine sunt cazurile în care casa are o formă modernă, plăcută, în schimb curtea este „împodobită” cu frumoşi pitici de grădină, zâne şi căţei din porţelan (în mărime naturală), sau în care casa este decorată în exterior şi interior cu materiale moderne dar şi elemente tradiţionale, care nu se potrivesc unele cu altele. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu casele românilor din Transcarpatia: aici gardurile, curţile, balcoanele sunt „decorate” cu lebede, pitici, lei: „am chemat un pictor să ne vopsască pă gard ceva, păntru copţii, din România am cumpărat Albă ca zăpada cu piticii şi din Dibrova am luat de la unu ce face lebede şi nişte coşuri mari din ghips să pot pune florile afară în curte, am văzut la un somsid că o adus o fântână din ptiatră, la anu om aduce şi noi una, om face şi noi mândru în curte”34. (Anexe fig. nr. 35) O altă discrepanţă care apare la amenajarea spaţiului exterior este cea datorată aparţiei unor filigoree din lemn, a unor podeţe din lemn, a unor pergole din lemn ori fier forjat şi mai nou apar şi heleşteie cu peşti, toate în curtea acestor vile finisate cu materiale moderne, de ultimă generaţie uneori „ţipătoare”. Dispar anexele cu rol productiv în economia gospodăriei şi apar aceste anexe care vin să accentueze transformarea totală a mentalului local. Aceste anexe fiind de fapt nişte spaţii de relaxare şi destindere, nişte spaţii care permit omului să stea mai aproape de natură, ele fac legătura între om şi natură atât prin formă cât şi prin materialul din care sunt realizate. Ar părea mai normal să găsim astfel de spaţii într-o curte din mediul urban, într-un cartier de funcţionari şi nu la ţară, unde din fericire mai există spaţii verzi (păduri, dealuri etc.). Interiorul acestor case este decorat cu mobilier de preferinţă din import, producătorii din Polonia sau Italia, sau producătorii din România sunt cei mai căutaţi, este preferat tot ce este mai scump şi se pare că tot ce se produce în aceste ţări este foarte scump „am fost la Negreşti să 34 Inf. Olena Dan, 40 ani, Apşa de Jos, Transcarpatia, Ucraina, 2005. 153
