Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
IV. Disoluţii arhitectonice în satul tradiţional din nord - vestul Tranvaniei. Palatul rece versus casa primitoare
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă curţii - spaţiu semipublic. Astfel de mărci identitare sunt identificate în zona studiată după cum urmează: • poziţionarea casei de locuit perfect perpendiculară pe stradă, într-o ordine desăvârşită, pe loturi dreptunghiulare cu structuri interioare funcţionale, având curţi îngrijite şi curate, este întâlnită în satele şvăbeşti din judeţul Satu Mare; • văruirea casei oşeneşti vechi cu mnierâu; • construirea de case „palat” un lucru specific oşenilor şi românilor din Maramureşul istoric; • dimensiunea şi forma locuinţelor, ucrainenii şi maghiarii au case cu 2-3 camere. Arhitectura rurală contemporană în cea mai mare parte a zonei propusă spre studiu nu mai are nimic în comun cu arhitectura populară, deoarece clădirile tradiţionale au dispărut în proporţie de 90% în Ţara Oaşului şi Maramureşul istoric - Transcarpatia, şi în proporţie de 60% în zona Codru, Maramureş şi Câmpia Sătmarului. Casele de aici sunt recent construite, sau reconstruite, făcute cu bani câştigaţi în Europa de vest (România) şi Europa de est (Ucraina); spre exemplu, în localitatea Certeze ritmul de construcţie al caselor este de circa 25-30 case noi pe an, astfel s-a ajuns la aproximativ 1.100 de case la o populaţie de 3.33528. Fig. nr. 51, Casă veche şi nouă, Apşa de Mijloc, Transcarpatia, 2008 28 Conform datelor statistice obţinute de la primărie în anul 2009, 145
