Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
III. Architectură spirituală/architectură culturală. Tipare mentalitare ale construcţiei
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă Aşa cum observa şi Camelia Burghele, „percepţia icoanei în universul marcat de intense trăiri spirituale ale satului românesc este aceea de intermediar între om şi divinitate: icoana este un mijloc de comunicare cu instanţele divine şi, tocmai de aceea, venerarea ei este o formă de manifestare a emoţiei şi a trăirii religioase în faţa divinităţii. Pusă mereu la loc de cinste, icoana se păstrează în biserică sau în locuinţă, dar aici, în casă, ea reclamă un loc bine ales. Locul trebuie să deţină atribute ale curatului şi să fie un loc vizibil, care să poată reliefa imaginea icoanei, altfel spus un loc cu cinste, cu mare cinstire”71. Se poate considera că icoana sfinţea casa şi îi conferea atribute speciale. Locuirea în casă era oarecum consfinţită prin prezenţa icoanelor deasupra mesei şi a patului, locurile predilecte în care erau păstrate imaginile sfinte. Ca o analogie între casa locuită şi biserică, în ordinea sfinţirii locului în care familia îşi petrecea cea mai mare parte a timpului, în unele case se făceau chiar mici altare, cu icoane, lumânări şi cruci, în speranţa că vor sfinţi locuinţa. în acelaşi univers al casei întâlnim la tot pasul semne apotropaice, menite să protejeze, să asigure sănătate, fertilitate (cercul solar, crucea, pomul vieţii, peştele, şarpele, pasărea, motivele antropomorfe), pe diferite obiecte sau în diferite locuri din casă de mare importanţă: meştergrinda, stâlpi de poartă, fruntarul uşii, ancadramentul ferestrei, căpătâiul patului, leagănul etc.72 Practicile magice se reiau ritmic, deoarece omul este convins că pe lângă muncă şi pricepere are nevoie de ajutorul forţelor benefice73: „în casa nouă nu putea intra o femeie prima dată, numa on bărbat, că femeia-i sărăcie la casă, aşe era şi la sărbători”74. 71 Camelia Burghele, op.cit, p. 62. 72 Károly Kos, Studii de etnografie, Bucureşti, Ed. Kriterion, 1999, p. 37. 73 Barbu Ştefanescu, „Credinţe privind „statu căşii” în Bihor” în Ethnos Bucureşti, nr. 1,1992, p. 87. 74 Inf. Pop Anuca, 81 ani, Bulgari, jud. Sălaj, 2004. 126
